Adevaruri despre piata asigurarilor

Un articol de opinie scris pe facebook de jurnalistul Adrian Dumitrache a cutremurat lumea asigurarilor obisnuita pana acum cu vorbe frumoase dar lipsite de continut despre potentialul pietei si alte platitudini cu aroma de PR. Cu acordul autorului,l-am preluat pe blogul meu si vi-l ofer spre lectura, nu inainte de a-i adresa lui Adi sincere felicitari pentru o realizare jurnalistica de exceptie. Asadar :

 

Adrian Dumitrache
Scriu despre asigurări din anul 2001, când pe piață activa SAR Transilvania, viitoarea BT Asigurări, care, împreună cu Asiban, condusă la un moment dat de un anume Busuiocescu (sunt puțini care și-l mai aduc aminte), au format viitoarea Groupama, și părul a început să-mi albească de când aud la conferințele de profil sau în discursurile șefilor perindați pe la conducerea autorității de reglementare despre imensul potențial al industriei, numit mai nou spațiul fabulos de creștere a asigurărilor.
Nu sunt un specialist, dar apreciez că la baza acestei industrii trebuie să stea încrederea, adică siguranța că firma căreia îi achiți prima de asigurare va plăti despăgubirea atunci când riscul acoperit de poliță s-a întâmplat și a provocat daune.
În ultimii 5 ani, industria asigurărilor a fost zguduită de două mari falimente, Astra și Carpatica, fără să mai punem la socoteală Forte Asigurări, LIG Insurance sau Onix, plus derapajele Euroins sau City Insurance.
Au fost falimente și în trecut, cum ar fi Grup As, Metropol sau Euroasig, dar impactul a fost limitat pentru că erau companii de talie mai redusă și piața a absorbit șocurile pe fondul unei efervescențe provocate de dinamica economiei României, care intrase în NATO și apoi în UE.
Piața asigurărilor are un supraveghetor, CSA până în 2014, apoi ASF.
Conform legislației, această autoritate are obligația să monitorizeze atent evoluția pieței, să vegheze la buna funcționare a asigurătorilor, pentru a proteja interesele clienților. Adică, pe scurt, trebuie să transmită încredere consumatorilor.
Despre ce încredere în asigurări putem vorbi atunci când doi mari jucători intră în faliment? Poți să treci cu vederea când închei o poliță RCA pe 6 sau 12 luni și asigurătorul tău intră în faliment, poți să spui că ai avut ghinion, dar când semnezi o poliță de viață pe 20 ani, ai alte așteptări.
Astra, spre exemplu, vindea și polițe de viață, unele pe 20 de ani. Ce-au simțit clienții fostei perle a asigurărilor patronată de răposatul Adamescu când au auzit că Astra are o gaură în bilanț de câteva sute milioane de lei, RON, nu ROL, că a intrat în faliment și ei erau la jumătatea contractului? Ce-a fost în sufletul lor? Poate s-au întrebat: dar ăia de la autoritatea de supraveghere ce-au păzit, că am auzit că au salarii babane?
În 2007, dacă îmi aduc bine aminte, piața se situa sub 2 miliarde de euro și intrarea în UE a umflat optimismul reprezentanților fostei CSA și ai jucătorilor din piață.
Mi-a aduc aminte (parcă văd și acum niște grafice în ZF, cu fostul șef CSA Nicolae Crișan alături) că se anticipa că piața va ajunge la 3-4 miliarde de euro în doar câțiva ani, că linia subscrierilor va sparge tavanul graficului.
Chiar un reprezentant al Roland Berger (am fost prezent la conferință) estima că în 2017 industria de profil va atinge 20 miliarde de euro, că va crește ponderea asigurărilor de viață, că zeița polițelor auto va coborî de pe piedestal, că România va intra în sfârșit în rândul piețelor normale, cum erau catalogate cele ale Ungariei, Cehie sau Poloniei.
După 12 ani, realitatea cifrelor arată că piața locală abia a depășit 2 miliarde de euro și în anul de grație 2019 avem aceleași ponderi: viață – 20%, non-viață – 80%. Adică suntem tot în lumea a treia a asigurărilor, niște subdezvoltați.
Acum aproape 10 ani am asistat la sedința de avizare la conducerea CSA a fostului CEO Allianz-Țiriac. Avea, zic eu, toate atuurile: experiență recunoscută de toată piața, știa cum funcționează un asigurător (doar înființase cu banii lui Țiriac viitoarea companie cumpărată de grupul german Allianz) și, foarte important, avea suficienți bani pentru a fi incoruptibil.
Propus chiar de Putere, Cristian Constantinescu a venit pregătit, ca orice specialist care se respectă, și a spus clar și răspicat că fosta conducere CSA a amânat să semneze certificatul de deces al unor asigurători. N-a nominalizat, dar a fost clar la cine a făcut referire.
În fața unei comisii care nu se aștepta la atâta sinceritate, Constantinescu a mai spus că, dacă va fi numit la șefia autorității, vrea să facă un audit la toți asigurătorii prezenți pe piață și la toți angajații din CSA.
Vroia să aibă o imagine clară asupra industriei, asupra viitorilor colaboratori, voia să știe pe cine și pe ce se va baza, vorba lui Moromete, adică vroia încredere până la urmă.
Speriați de perspectivă, mai ales că unii aveau soțiile, amantele, copiii și rudele pe lista angajaților din CSA, parlamentarii Puterii din comisia de avizare l-au respins prin vot secret pe cel numit patriarhul asigurărilor, fapt ce a stârnit uimirea Opoziției.
Din altă perspectivă, cred că românii nu prea au încredere în asigurări din cauza agenților de vânzări, care, în goana lor după comision și, implicit, cotă de piață pentru angajatori, au promis marea cu sarea, că polița e full, că e all inclusive, că acoperă tot, orice.
Și venea momentul daunei, iar o clauză scrisă cu litere mici undeva în josul uneia dintre multele pagini ale stufosului contract de asigurare, despre care agentul de vânzări nu a pomenit (și chiar dacă ar fi pomenit, clientul tot nu ar fi înțeles-o), spunea că se exclude de la plata daunei tocmai situația în care se afla clientul. După o astfel de situație, cum se simte clientul? Păcălit e puțin spus.
Cum să ai tu, consumator, încredere într-un asigurător, într-o poliță de asigurare, că vei fi despăgubit la timp, când firme mari intră în faliment, când auzi că unii asigurători sunt în deficit de capital (adică nu au bani să-și onoreze obligațiile) și au nevoie de infuzii de câteva sute de milioane de lei?
Ce încredere să ai când unii clienți sunt plimbați de la Ana la Caifa pentru o despăgubire pe banala poliță obligatorie RCA? Cum va fi, se poate întreba îndreptățit un client, când îmi va lua foc casa și mă voi duce la asigurător să-mi plătească despăgubirea?
Ce încredere să mai aibă clienții în spusele reprezentanților autorității de reglementare, plătiți cu bani frumoși, când aceștia clamează că protejarea intereselor clienților sunt principala lor preocupare?
Să mai punem la socoteală că foști șefi ai CSA și ai unor asigurători au dat cu subsemnatul la DNA și au înnoptat în arestul Poliției sau au primit sentințe penale cu executare?
Imensul potențial al pieței asigurărilor există, fără nicio îndoială, se poate ajunge rapid la dublarea pieței, dar e nevoie de încredere, care se câștigă în timp, și se pierde imediat atunci când, din cauza unor interese politice, mimezi că ești autoritate și te joci de-a supravegherea asigurărilor pe banii altora, ai clienților.
Al doilea motiv principal pentru care asigurările nu s-au dezvoltat în România este lipsa culturii financiare, a educației financiare în rândul populației.
Uitându-mă pe diverse forumuri unde se discută despre asigurări, pentru mine este clar că foarte mulți români nu înțeleg ce înseamnă o poliță de asigurare și cum funcționează. Totuși, lucrurile au mai evoluat în ultimii ani, ASF-ul și piața fac eforturi în direcția educării, dar încă mai este de lucru.
A încheia o asigurare presupune din partea unui client să fie prevăzător, să înțeleagă că există niște riscuri, să le ia în calcul și să le acopere cu o poliță, plătind o sumă de bani, o primă. Altfel, se expune unui risc, care, dacă se întâmplă, îi provoacă pierderi și-l trage înapoi.
Mulți dintre români sunt neîncrezători că alții ar putea să-i ajute contra cost sau merg pe principiul “nu mi se întâmplă mie așa ceva, n-am eu ghinionul ăsta” pentru că fie sunt ignoranți, fie preferă să rămână cu banii în buzunar.
Și dacă se întâmplă riscul, caută scuze și aruncă vina pe soartă, pe Miorița, pe destin, că a fost ghinion, că arbitrul vieții a ținut cu adversarul.
De asemenea, sunt mulți români care, în cazul asigurărilor de viață, au impresia că vor deveni mai bogați dacă încheie una.
La aniversarea poliței observă că lucrurile nu stau așa cum și-au închipuit și afirmă că au fost păcăliți de asigurător.
Cum adică, se întreabă mulți dintre ei, am plătit o poliță timp de câțiva ani sau mai mulți și la sfârșit nu primesc nimic, nici măcar banii pe care i-am achitat în condițiile în care nu s-a întâmplat nimic, nu a avut loc riscul.
Practic, există un dezechilibru major între așteptările clientului (sau ce-a înțeles el atunci când i s-a explicat polița) și realitatea impusă de clauzele din contract.
E foarte dificil să explici unui astfel de client, care a scos din buzunar o sumă de bani, adică ceva palpabil, că el a fost acoperit timp de 12 luni sau mai mult împotriva unui risc, adică ceva nepalpabil, ceva din viitor, care putea să se întâmple. Iar dacă la finele contractului nu se întâmplă riscul asigurat, el a rămas cu banii dați, nu a primit nimic în schimb și consideră că firma l-a păcălit, l-a furat, i-a băgat mâna în buzunar cu polița aia nenorocită, despre care agentul de vânzări spunea că este cea mai bună soluție pentru nevoile sale, eventual că-l îmbogățește.
Legat de lipsa de interes a românilor față de asigurări, companiile ar trebui să țină seama, așa cum spunea un reputat antropolog român, de conotația expresiei “a plăti o poliță cuiva”, care, conform DEX, înseamnă a se răzbuna pe cineva. Să dai bani pe o poliță și să nu primești despăgubirea la timp sau pe care obiectiv ai așteptat-o, ăsta da masochism financiar.
În opinia mea, dincolo de știința de a identifica corect nevoile clientului și a-i vinde polița potrivită, asigurătorul trebuie, prin agentul de vânzări, să-i explice pe înțelesul acestuia care sunt riscurile acoperite, ce trebuie să facă el, client, în situația apariției unuia dintre riscuri, ce va face asigurătorul și cum îl va susține într-o astfel de situație.
Cu alte cuvinte, tu client plătești X lei, eu asigurător acopăr Y riscuri și plătesc suma Z în următoarele W situații. Orice altceva este în afara contractului de asigurare.
Când toate aceste informații vor fi clar înțelese, când totul va fi limpede, atunci clientul va deveni mai încrezător, mai educat, cu o cultură financiară mai bună.
Iar imensul potențial, acel fabulos spațiu de creștere, adică unicornul, cum mucalit spunea un coleg din presă, se va concretiza în cifrele asigurătorilor, dar și în mai buna acoperire a clienților împotriva evenimentelor mai puțin plăcute, cu care unii dintre ei se vor confrunta de-a lungul vieții.

 

Dăunel a facut un ou – “Daunele in asigurările auto”

Lasand caterinca la o parte (atat cat putem), sa spunem ca salutam cu drag aceasta prima aparitie editoriala a lui Madalin Rosu. Ea reprezinta ,  ”un demers necesar, menit sa acopere, atat ca se poate, golul existent in literatura de specialitate ”. N-o spun eu, ca nu pot asa frumos, ci insusi Leonardo Badea, presedintele ASF. Si nu oriunde ci chiar pe coperta cartii. Caci fratilor, in Romania pana mai de curand cunostintele despre  asigurari s-au transmis precum folclorul : pe cale orala, din gura-n gura si din om in om. Intre timp insa , am trecut la epoca digitala , ne-auzim si ne vedem in 5G, asa ca fi cazul sa facem putina ordine si aici . Nu mai merge asa. Dar daca  ne apucam de lectura, atunci  musai trebuie sa facem un efort sa citim si vocalele si consoanele, nu doar unele dintre ele  Asta daca vrem sa-i intelegem pe acesti mari titani al literaturii de specialitate.

155247299927674612 chenar 2

Dar sa revenim. Din ce mi-am dat seama la o prima lectura, Madalin a incercat  sa abordeze domeniul daunelor auto din mai multe perspective, toate inedite, as putea spune. Prima ar fi accentul pus pe  inspectorul  de daune-omul, nu robotul.  O abordare care scoate in evidenta calitatile specifice ale  acestuia, privit ca personalitate umana, cu angoasele lui, cu nervii lui, cu umorul lui, cu zilele lui bune sau proaste. Ca sa faca munca asta, aflam din carte, omul de daune  trebuie sa fie un cumul al mai multor profesii. Sa aiba cate ceva dintr-un inginer auto,  un jurist ,un  economist si mai ales un psiholog (precum autorul). Sa fie un bun investigator dar un si mai bun comunicator si om de PR. Asta pentru a putea transmite informatii intr-un mod obiectiv si usor de inteles. Si de aici  povestea capata viteza. Madalin ia la mana (fie-mi scuzata expresia) fiecare din aceste calitati si explica cititorului, pe intelesul lui,  importanta acestora. De ce e necesar spiritul de echipa  intr-un departament de daune auto  ? Care trebuie sa fie competentele, abilitatile si cunostintele unui astfel de specialist ? Care sunt rolurile si responsabilitatile intr-un departament de daune ? Toate, insirate  pe pagini intregi , cu exemplificari in tabele si tabelase, fara numar, fara numar…

A doua perspectiva este una tehnica. Daunel nu face economie de cunostinte si explica, intr-un limbaj accesibil cum e treaba cu dosarele de dauna. Pornind de la actele necesare, fotografierea masinii avariate, intocmirea notei de constatare si pana la calculul despagubirii, punctul terminus al afacerii. Par lucruri banale dar extrem de utile nu doar pentru cei care vor sa fure meseria ci si pentru noi toti astia, soferii amatori carora nu ne-ar strica sa stim la ce sa ne asteptam in  cazul  in care am nimerit cu oistea-n gard. La propriu.

Trecand peste informatiile utilitare, accesibile vulgului, Madalin ajunge la partea adresata adevaratilor specialisti, oamenilor din corporatii care mananca daune la micul dejun, pranz si cina . Peisajul cartii se schimba radical. Apar termeni englezesti care suna chinezeste.  Ati auzit de NPS adica Net Promoter Score ? Dar de Open file review” & “Closed file review ? Ambele fac parte din capitolul „obiective principale ale unui management al daunelor”, capitol care mai include puncte precum  organizarea activitatii de recuperare regrese sau neglijenta contributiva. Nu-i nimic daca nu intelegeti, macar memorati , ajuta la  dobandirea unei  culturi de tip „gazeta de perete”.

O a treia perspectiva este cea a personalitatilor care au dorit sa scrie o prefata sau cateva randuri pe coperta , pentru a-si arata asfel sustinerea si aprecierea pentru carte si autor.  Prefata este semnata de Sorin Greceanu, un tatic al asigurarilor auto si un tip recunoscut in piata pentru competenta sa. Stiam ca Greceanu vorbeste bine si convingator in public, l-am urmarit la mai multe conferinte pe teme de asigurari. Nu stiam insa ca si scrie bine. Asta am aflat acum, citind prefata cartii lui Daunel. Sorin plaseaza lucrarea  corect, in contextul problemelor pietei, aratand importanta domeniului si, in final, considera ca volumul lui Madalin este unul de pionierat pentru acest segment al asigurarilor. Eu nu-l stiu pe Daunel sa mai fie pionier, dar e drept ca uneori se poarta cam copilareste.

Pe coperta IV a cartii, zambeste prietenos Leo Badea, insusi presedintele ASF. Ca sa ne-ntelegem, nici nu mai conteaza ce spune omul, ar putea sa vorbeasca si de retete de bucatarie . Doar faptul ca a aceceptat sa-si dea girul si poza ca  sa apara acolo, e suficient. Nu credeti ?

Si in final sa spunem ceva despre achizitia cartii, in caz ca va bate gandul cel bun. Ea costa 50 de lei, poate un pic cam mult, dar orice carte de specialitate are un pret ridicat. Lansarea va avea loc marti si daca sunteti pe lista lui Madalin si ati primit invitatia, atunci puteti participa. Daca nu, nu e totul pierdut. Probabil ca primaria va instala niste ecrane uriase in parcuri sau pe strada, pentru a putea urmari gratis festivitatea.. Poate se transmite si in direct, nu stiu.

In orice caz, cartea va putea fi cumparata de oricine, pana la epuizarea stocului editurii. Ca sa nu se creeze panica din cauza inghesuielii, trimiteti un simplu email la adresa office@editura-tandem.ro  in care precizati datele de facturare (pentru pers juridice), adresa de livrare si evident, numarul de exemplare dorite. Si da, expeditia se face prin curier , contra cost. Succes!

Millennians, UNSAR v-a pregătit ceva. Fiți #gatapentruviață.

 

De ce nu-si fac romanii asigurari de viata? Iata un subiect generos, cu multiple raspunsuri posibile. Nu exista o cultura in acest sens, asiguratorii sunt niste hoti, veniturile sunt mici, produsele sunt prea complicate, investitia e pe un termen prea lung, mie nu mi se poate intampla nimic rau –  iata doar cateva dintre ele. Din datele UNSAR aflam ca media asigurarilor de viata in Europa e pe la 60%, pe cand la noi, abia a ajuns la 21% . Procente din total piata, evident.   Mai sunt si alte cifre. De pilda, dupa primele 9 luni din 2018 existau in Romania 1,66 milioane contracte de asigurare de viata . Foarte putine, raportat la populatia totala si la potentialul industriei.

 

Putina istorie. Intr-o discutie pe care am avut-o cu ani in urma, cu Carl Boehr, fostul CEO de la Aviva,  acesta spunea ca, din experienta lui, cu cat intr-o  societate nivelul de trai este mai scazut, cu atat asigurarile de viata infloresc mai mult. Oamenii aflati in dificultate, explica el, incearca  sa se agate de o protectie de ultima instanta, in conditiile in care , in societate, luminita de la capatul tunelului nu prea se mai vede. Mi-a placut chestia asta, dovada ca am stocat-o intr-un coltisor al memoriei, pana astazi.

 

Numai ca , la noi, e taman invers. Suntem saraci dar nu simtim niciun impuls sa ne protejam viitorul. Traim  (sau supravietuim) intr-o stare de optimism tembel,  greu de explicat in termeni rationali. Tinem coada sus si agitam steagul lipsei de incredere in asigurari ca sa mascam un fapt evident, acela ca  suntem inca tributari unei mentalitati dintr-o epoca de trista amintire, conform careia  statul parental ne va proteja in caz ca avem nevoie. Sau Cel de Sus, dupa caz.

 

Ce-i de facut ? Vestea buna este ca mentalitatile se schimba prin educatie dar vestea mai putin buna este ca aceleasi mentalitati se schimba cel mai greu. Daca vrei sa faci ceva de unul singur,  ori esti sinucigas, ori  constient ca te inhami la o  munca teribila, de lunga durata si care necesita mai degraba un efort colectiv si resurse uriase. A cui treaba ar fi atunci sa faca educatie  ?  Logic, asociatiile profesionale ar trebui  sa preia aceasta obligatie. Ele ar putea stabili  cum, dar mai ales, cand e momentul sa faca ceva, sa demareze campanii, sa organizeze conferinte , seminarii, cursuri  etc  . Sa gaseasca momentul oportun sau  contextul favorabil care sa le  permita sa patrunda mai usor in mentalul colectiv si sa-l modeleze.

 

Si uite-asa plecam de la educatie si ajungem din nou la UNSAR. Nu ca as fi un fan al asociatiei. Am criticat de-a lungul vremii, ce era de criticat. Manevre dubioase,  jocuri de culise, pasivitatea  sau lipsa de implicare a unor personaje de acolo in probleme importante ale pietei. Ca au basca, ca n-au basca. Ca au oua, ca n-au oua. Si daca au, de ce au ? Sau invers.

 

Poate e prea mult. Blogul nu si-a propus sa fie carcotasul de serviciu al pietei asigurarilor, dar, constrans de realitate, a pedalat pe pista asta. Azi insa , o sa ies din tipar si pentru ca sunt constient de beneficiile aduse de educatia in asigurari, o sa va vorbesc despre un lucru pozitiv, si anume, o campanie pentru promovarea asigurarilor de viata facuta de UNSAR sub deviza #gatapentruviata”. Un fel de “totul pentru front, totul pentru victorie” in varianta moderna , cu hastag adaugat.

 

O sa incep cu momentul oportun de care vorbeam mai sus. Pe care cred ca UNSAR l-a cautat si l-a gasit in statistici. Mai exact in trendul crescator inregistrat de asigurarile de viata dupa 9 luni din 2018, comparativ cu aceeasi perioada a anului precedent. Cresterea procentuala a fost de 4% , deci ceva -ceva a inceput sa se miste.

 

Partea desteapta a lucrurilor insa de acum incepe.  Asociatia a decis sa nu faca o campanie cu adresabilitate generala ci sa se axeze pe un segment definit al  populatiei, respectiv tinerii cu varsta intre 18-35 ani, generatia millennians, copii astia cu telefoanele legate de mana , cum aveam noi pe vremuri cheia de gat. Obiectivul campaniei ? Cresterea nivelului de constientizare (awareness) in randul publicului cu privire la existenta asigurarilor de viata.  Data fiind categoria de varsta careia i se adreseaza , mediul de desfasurare nu putea fi altul decat cel digital : facebook, Instagram, asiguropedia.ro .

 

De ce mi se pare desteapta ideea de a face o campanie adresata tinerilor si de a o desfasura in online ? iata cateva argumente :

  • Pentru ca pensiile private au luat-o la vale (cele obligatorii posibil sa dispara in curand) iar pentru tineri asta reprezinta o tragedie. Asigurarile de viata au ramas printre putinele instrumente de protectie/investitie pe termen lung pe care ei se mai poti baza.
  • Pentru ca sunt la varsta la care pot economisi, avand putine obligatii familiale. Majoritatea tinerilor cu studii medii si superioare sunt vanati de multinationale , au contracte pe termen lung si beneficiaza de o stabilitate financiara.
  • Pentru ca, desi sunt sanatosi la aceasta varsta, nu sunt ocoliti de bolile lumii moderne : stress, depresii, epuizare psihica etc
  • Pentru ca banii lor, investiti in asigurari pe termen lung, invart economia acestei tari si creeaza prosperitate.
  • Pentru ca, desi par zevzeci, sunt mai responsbili decat eram noi la varsta lor.
  • Pentru ca peste 90% din tineri, utilizeaza internetul, de unde pot afla date despre campanie

Si as putea continua tot asa. Ce m-a interesat sa vad in pasul urmator a fost mesajul folosit ca sa atraga public. Asta pentru ca mi se pare al dracului de greu sa convingi un om de importanta unei asigurari de viata,  punandu-i in fata un text, chiar si frumos colorat. Cohorte de inspectori de asigurare incearca asta zi de zi, stabilesc intalniri personalizate, se imbraca frumos, vorbeasc ca din carti. Nu le iese intotdeauna pasenta.

 

UNSAR a ales umorul,  riscand, as putea spune. Asta pentru  ca sunt voci din publicitate care nu recomanda folosirea lui, pe motivul ca asigurarile sunt produse prea serioase , astfel ca folosind umorul risti sa cazi in derizoriu.  N-au cazut, dimpotriva. Au conceput  materiale video foarte scurte si ad-uri cu text haios, parodiind cu umor situații, contexte și comportamente din viața de zi cu zi. Cateva dintre acestea le puteti viziona accesand link-urile de mai jos. Mai multe pe pagina de facebook asiguropedia, sau pe instagram.

https://www.facebook.com/Asiguropedia/videos/367883723799303/

https://www.facebook.com/Asiguropedia/videos/606263826484924/

 

Pe mine unul, m-a convins reteta. Pentru ca umorul vindeca toate ranile si pentru ca m-am saturat de filme publicitare cu accidente de masina, de poze cu umbrele care sugereaza protectia, de declaratii sforaitoare despre ratingul cat casa al companiei .

 

Mai raman de vazut rezultatele, campania incheindu-se la sfarsitul lunii martie. Cele preliminare sunt promitatoare. M-am uitat pe datele din social media si le-am trimis si unui specialist  priceput, care mi-a confirmat ca sunt in regula. In saptamana 14 -26 februarie, campania a  avut peste 254.00 de vizualizari si un reach, (adica un numar de indivizi atinsi de mesaj) de peste 660.000. Sigur, Unsar isi propune 2,5, pana la 3 milioane, dar asta pana la sfarsitul lui martie. As mai adauga si cei peste 500 de vizitatori unici de pe Asiguropedia, cu un timp mediu petrecut in pagina de aproape 3 minute. Si cu asta ma opresc.

 

Scurte concluzii.

Nu ne putem astepta de la o singura campanie sa rupa norii, educatia in asigurari e treaba grea. Dar putem aprecia efortul facut ca lucrurile sa se miste. Efort financiar, uman,  logistic, creativ, de vointa, de implicare. Cu timpul, toate acestea s-ar putea sa conteze. Sa putem ajunge acolo unde asigurarile sunt percepute corect , ca un ajutor si nu ca o obligatie.

ASF stoarce bani sub umbrela protectiei consumatorului

 

Despre regulamentul 17/2018 al ASF, aparut in ianuarie, nu prea s-a sinchisit  nimeni din presa sa scrie ceva . Nu prezinta interes, plictisim lumea, nu facem dește-n sus, like-uri, capete de dovleac ranjite.  Se respecta astfel teoria care spune ca   daca un caine musca un om, ne bem cafeaua linistiti in continuare  dar daca e invers, atunci da, e cazul sa ne  ascutim creioanele si sa ne dam jos din pat. Noua reglementare a ASF nu musca un caine dar musca dintr-o multime de oameni, investitori in polite de  asigurare, carora institutia le vinde gogosi umflate, sub umbrela generoasa a protectiei consumatorului.

 

Asa ca acum , atentie oameni buni, aer in piept. Vrand sa verifice expresia „diavolul se ascunde in detalii”, Asigurariblog,  a avut rabdare sa citeasca noul best seller al organului, adica Regulamentul 17/2018. Am aflat la prima lectura ca el  modifica o prevedere  anterioara similara ca si continut ,Regulamentul 16/2014, asa ca, nesatui cum suntem, l-am citit si pe acela. Ambele se refera, in esenta, la ce credeti ?  La veniturile ASF din diverse taxe si contributii percepute operatorilor din piata. Nu-i asa ca devine interesant ?

 

Si acum o scurta paranteza

 

Cand te gandesti la raiul pe pamant, financiar vorbind, in minte iti apare un loc de munca unde sa n-ai de-a face nici cu clienti nemultumiti, nici cu plan de vanzari de realizat, nici cu obiective ce trebuie atinse. Sa intinzi mana, nu prea mult sa nu te doara, si ca prin minune, banii sa-ti intre in cont. Multi, aproape nenumarati. Cam asta e ASF astazi. O fundamentare teoretico- paradigmatica a conceptului de sinecura dintr-un univers obnubilat.  E limpede ?

 

Si pentru ca visul sa poata deveni realitate, s-a inventat Regulamentul 17/2018. Care, fata de cel vechi nu face altceva decat sa otraveasca fantanile si sa parjoleasca recoltele. Adica sa pastreze taxe care ar trebui desfiintate, sa mareasca  taxe existente , fara vreo justrificare si , bineinteles sa infiinteze multe taxe noi, toate  cu acces direct catre bancomatele salariatilor ASF dar sub acoperirea aceleiasi nevoi  ipocrite a protectiei consumatorului de asigurari

 

Sa le luam pe rand.

 

Cat timp a administrat baza de date CEDAM, ASF a perceput de la societati un comision de 1 % din primele brute incasate din  RCA, cu justificarea ca foloseste banii pentru dezvoltarea si intretinerea bazei de date , respectiv pentru supravegherea si controlul asigurarii RCA. Bun, pana aici totul e in regula. Intre timp insa baza de date CEDAM a trecut din administrarea ASF, in administrarea BAAR si ce sa vezi? Comisionul de 1% n-a disparut odata cu transferul acesteia , el este perceput in continuare de ASF pentru „controlul si supravegherea pietei RCA”.  Bai baieti, nu va suparati, dar asta e golanie pe fata. Pentru ca, la un calcul simplu, acest comision inseamna circa  8 milioane de euro anual. Nu poti sa iei atatea bani doar ca sa stai cu ochii  beliti pe piata  nici daca o supraveghezi cu avioane de vanatoare F16, care consuma o tona de  kerosen la ora de zbor.  Iar partea cea mai frumoasa a povestii este ca aceasta suma , platita  in prima faza de companiile care fac RCA , se regaseste in final in prima de asigurare, adica e platita de noi toti. Acum vedeti legatura intre raiul ASF si buzunarul propriu ? Pai in ce sa mai crezi ?  In protectia consumatorului sau in cea a salariatului ASF ?

 

Stati ca n-am terminat, aer in piept din nou. Continuam saptamana viitoare cu noi  dezvaluiri despre Regulamentul 17/2018.

Toni Souvannasouck (Presedinte PRBAR) :”RCA-ul este obligatoriu si daca dormi cu masina-n pat”

Asigurariblog.ro deschide  mustaria pe 2019 cu un interviu clasic. Cu nimeni altul decat noul presedinte al PRBAR, Antonio Souvannasouck. Pentru cunoscuti, Toni. Sau Tony, depinde de gusturi.

Ne-am dat intalnire in biroul sau de la Asigest, aflat la  etajul sase al cladirii din strada Louis Blanc,  in vecinatatea Pietei Victoriei. Jovial ca intotdeauna si elegant imbracat, Toni  n-a  parut deloc inhibat sau emotionat ci mai degraba degajat si sigur pe el.

Recunosc , m-a interesat mai putin sa aflu de la noul presedinte PRBAR ce planuri marete are in mandatul sau. Ce sa spuna omul ? Aceleasi vorbe de lemn pe care le auziti pe la toate conferintele  ? Obiective, dezvoltare, proiecte, bla, bla, bla. Nu v-ati saturat ? In definitiv, orice presedinte nou nu poate sa-si propuna altceva decat sa duca mai departe ce a facut predecesorul. Poate pe o treapta mai inalta.  N-are rost  sa-l chinuim cu intrebari tampite al caror raspuns este previzibil. 

Asa ca am cautat sa aflu  alte  lucruri. Cum ar fi pozitia lui si implicit a PRBAR, fata de anumite stari de fapt din piata, amanunte din culisele alegerilor sau  detalii de atmosfera.

Ce a iesit din discutia nostra, vedeti in cele ce urmeaza:

456_Antonio_S

Asigurariblog.ro – Evenimentul alegerii tale ca Presedinte PRBAR mi s-a parut cam discret, a venit asa, de nicaieri. Nu tu o conferinta de presa, un comunicat ,ceva.

A.S: Alegerile au fost vineri, inainte de weekend si probabil de acolo impresia asta. Noi am postat un comunicat a doua zi, intai  pe pagina de facebook a PRBAR iar apoi pe site-ul Asociatiei. In ciuda impresiei tale, rezultatul alegerilor  s-a aflat foarte repede in piata. Eu am primit felicitari doar la cateva  minute dupa vot. Gandeste-te, eram doar 14 persoane in sala si cu toate astea n-am putut sa facem nimic  ca lucrurile  sa ramana in casa, sa putem anunta oficial. Ulterior, bineinteles ca membrii nostri au postat la randul lor pe paginile proprii de facebook, linkedin  etc. Informatia a devenit publica.

 

AB:  Inaintea alegerilor, in piata se vorbea de faptul ca  Stefan Prigoreanu era favorit  sa ocupe pozitia de Presedinte. Asta pentru ca venea din pozitia de vice-presedinte si cam asta era succesiunea normala. Apoi isi anuntase intentia de a candida inca din vara. Ce s-a intamplat ?

AS: S-a intamplat ca Stefan Prigoreanu nu a mai candidat la nicio functie. In consecinta, eu am fost singurul candidat la functia de Presedinte si am fost votat in unanimitate. Pentru pozitia de vicepresedinte au fost mai multe persoane interesate.

 

AB: Tu ai centrat, si tot tu ai dat cu capul ?

AS: Recunosc, am avut un sentiment de stinghereala pentru ca desi ma gandisem sa candidez, abia dupa ce am castigat am realizat cam ce ma asteapta. Stii, este o vorba printre jucatorii de poker. Daca te bagi la o masa unde nu cunosti lumea iar in primele zece minute nu-ti dai seama cine e fraierul , inseamna ca acela esti tu. Sper sa nu fie cazul.. Si ar mai fi ceva de spus. Chestia cu succesiunea fireasca de la vicepresedinte la presedinte, o fi valabila in teorie dar nu poate functiona intr-o organizatie democratica. La primele alegeri care au avut loc la PRBAR noi am discutat sa ocupam functiile astea in primul rand in functie de disponibilitatea fiecaruia, de  experienta asociativa, de alte lucruri. Daca discutam in termenii astia, eu nu am doar o eperienta de vreo 25 de ani pe piata asigurarilor dar am fost mai bine de 10 ani in conducerea celeilalte asociatii a brokerilor, UNSICAR.

 

AB:  Mergand mai departe in culisele scrutinului, in ce registru trebuie sa citim alegerea  fostului lider Viorel Vasile in functia de Presedinte onorific al PRBAR ? Nu e un fel de Kim Ir Sen, ales presedinte etern in Coreea de Nord, sau , mai aproape de noi, de Ion Iliescu, presedintele onorific al PSD ?

AS:  Sa lamurim lucrurile. Viorel Vasile nu a fost ales ci  a fost numit iar pe de alta parte nu vorbim despre o functie ci despre un titlu onorific. Trebuie sa recunosc ca o mare parte din decizia instituirii acestui titlu imi apartine pentru ca noi suntem o organizatie mica, tanara care are nevoie de continuitate, de reprezentativitate si de a strange randurile cat mai mult. Daca la conducerea patronatului se vor roti niste oameni, asta nu inseamna ca cei care nu mai sunt in functie nu trebuie sa participe in continuare la luarea deciziilor.

 

AB: Va avea presedintele onorific si atributii executive ?

AS:  Viorel Vasile va putea reprezenta Patronatul in momentul in care eu nu sunt disponibil, sau colegii mei nu sunt disponibili sau in conditiile in care suntem disponibili dar il rugam pe el sa-si spuna un punct de vedere in piata sau in raport cu o autoritate.

 

AB: Esti presedinte PRBAR dar in acelasi timp si membru UNSICAR.  Mai ramai in UNSICAR sau te retragi ?

AS: Cand m-am decis sa candidez la PRBAR am vrut sa ma suspend din functia de membru UNSICAR. Am studiat statutele ambelor organizatii si am tras concluzia ca niciunul din acestea nu are limitari sau exclusivitati in privinta calitatii de membru.

 

AB: Nu putem vorbi totusi de un conflict de interese ?

AS: Din fericire nu  pentru ca cele doua organizatii nu se afla in competitie, ele lupta umar la umar pentru profesia de broker si pentru drepturile noastre in raport cu institutiile din piata. Cred ca daca m-as fi auto-suspendat as fi facut mai mult rau ambelor organizatii. Asa ca voi ramane membru in continuare si pentru faptul ca apreciez ca face si ce a facut UNSICAR.

 

AB: Revenind la Viorel Vasile,  omul are meritul de a fi lansat la apa PRBAR si a facut-o  destul de bine. Nu simti o presiune suplimentara data de faptul ca trebuie sa fii mai competitiv decat el ?

AS: Personal nu mi-am setat ca obiectiv sa fiu mai bun decat fostul presedinte si sper ca nici colegii mei nu au astfel de asteptari.  Ceea ce ne dorim este sa continuam  sa ducem la bun sfarsit proiectele pe care le avem. E vorba despre PRBAR Academy, implicarea in proiecte legislative, amendarea legii RCA etc

 

AB: Hai sa le luam pe rand. Pe site-ul PRBAR Academy spuneti ca faceti pregatire profesionala dar nu vorbiti nimic despre cifre. Cati s-au scolit pana acum la voi, la ce  tarife,  care sunt conditiile de participare la cursuri ?

AS: Avem o platforma de pregatire online, pusa la dispozitie de unul dintre membrii Patronatului,  unde brokerii nostri au acces gratuit iar cei din afara PRBAR pot participa contra cost. Datele exista, o sa-l rog pe Cristi Balanica (Dir executiv ) sa le puna si pe site.

 

AB: Revenind la PRBAR Academy, poate poti sa ne lamuresti un pic ce vreti sa faceti cu programele astea de mentorat. Suna destul de ambiguu, la prima vedere.

AS: Programele de mentorat sunt o initiativa unica in Romania pe piata asigurarilor.  La inceput am fost si eu sceptic ca si tine in legatura cu ideea asta, ma gandeam ca pentru industria noastra mentoratul e cam  ce-i lipseste chelului – tichie de margaritar. Insa nu-i chiar asa pentru ca intrand un pic in profunzimea problemei am tras concluzia ca multi dintre noi, cei mai vechi brokeri de  pe piata, asta facem, mentorat in fiecare zi, in fiecare discutie pe care o avem cu colegii nostri. Drept urmare acest proiect de mentorat este doar o deschidere catre alte persoane a ceea ce facem noi zilnic . Programul este benevol pentru toate partile, nu implica o participare financiara. De altfel nimeni nu este remunerat in activitatile PRBAR Academy.

 

AB: Discutand de proiecte legislative, spune-mi te rog 2-3 puncte importante care ar trebui modificate, in opinia voastra,  in legea RCA ?

AS: Singurul punct in care piata este unanima este desfiintarea emiterii politei RCA pentru o luna de zile.  Prevederea fragmenteaza asigurarea RCA si favorizeaza scaderea gradului de cuprindere in asigurare. Si  un lucru mai putin cunoscut, asigurarea  este obligatorie si daca tu dormi cu maina-n pat. Asta nu e o figura de stil, e  o decizie a Curtii europene de justitie. Sigur, ca si consumator de asigurari, poti sa suspenzi polita pentru o perioada, daca ai masina in service sau in alta situatie bine definita. Incheierea unei polite pe o luna inseamna si obligativitatea de a-l notifica pe client in legatura cu expirarea ei cu 30 de zile inainte. Practic cand ii dai polita, trebuie sa-i dai si notificarea de expirare.  Nu exista in experienta mea de 25 de ani in asigurari un exemplu in care cineva sa-si cumpere o polita RCA cu o luna inainte de a avea nevoie de ea !

 

AB: Alta prevedere ?

AS: Eu am sustinut si o sa sustin si mai vehement in continuare ca la emiterea unei polite RCA sa se ceara si RCA-ul vechi. Daca nu exista continuitate a politei atunci sa se aplice un malus. Prevederea asta se aplica , de exemplu in Franta, unde daca nu ai RCA-ul vechi, te intorci la B(onus)zero si platesti si o taxa. La noi, asta ar duce la cresterea gradului de cuprindere in asigurare si va permite pietei sa nu creasca costurile.

 

AB: Ideea asta a ta va imbraca forma unei propuneri scrise, oficiale a PRBAR , catre ASF ?

AS: Da, este o discutie care am avut-o cu colegii din PRBAR dar , e adevarat ca  n-a imbracat inca forma unei propuneri catre ASF . Asta pentru ca  suntem intr-un impas profund. Desi  ASF a manifestat deschidere catre discutii privind modificarea legii RCA , noi nu suntem chemati la aceste discutii.

 

AB: Cum asa ? S-a facut un grup de lucru, nu faceti si voi parte din el ?

AS:  Ba da, numai ca nu s-au mai facut intalniri ale grupului de lucru de multa  vreme, de prin vara anului trecut.

 

AB: Sa trecen la altceva. Care este pozitia ta sau a PRBAR in legatura cu proiectul de lege privind societatile mutuale de asigurari ?

AS: Noi n-am discutat despre asta in PRBAR. Dar practic nu e nimic nou, posibilitatea infiintarii societatilor mutuale era permisa si de legea 32/2000, doar ca n-au existat norme de punere in aplicare. Ideea s-a repus pe tapet odata cu scandalurile cu transportatorii din 2016. Brokerii au sustinut aceasta propunere, imi aduc aminte de discutiile din UNSICAR. Dupa parerea mea vor fi, cu siguranta incercari de infiintare a unor astfel de societati, dupa aparitia normelor . Ele vor avea insa succes numai daca va avea loc un transfer de know how din afara  si un management performant.

AB: Sa incheiem intr-o nota mai optimista. Cum stati cu bugetul PRBAR ?

456_Antonio_S

As spune ca bine, suntem pe plus. In conditiile in care veniturile noastre provin exclusiv din cotizatiile membrilor si din sponsorizari, ne descurcam.

 

Asigurariblog si Adriano Celentano va ureaza La multi ani!

A trecut si 2018 si  cred ca pentru piata asigurarilor a fost un an bun, asta dincolo de amenzi, pericol de infrigement sau problemele cu Consiliul Concurentei. A fost in primul rand liniste, n-am mai avut transportatori cu gura mare, vuvuzele in piata sau dezbateri TV cu casa inchisa pe subiectul RCA. Intr-un cuvant, n-am mai avut circ. Dimpotriva, s-au pus caramizi serioase la baza unei transparente mai mari a companiilor in raport cu clientii lor,  in primul rand prin placa de baza reprezentata de asociatiile profesionale. Avem acum nu doar uniuni si patronate dar chiar si academii sau institute. La capitolul educatie,  musai mai punem la socoteala si campaniile   derulate de UNSAR  sub forma studiilor de piata comandate la IRES, sau prin programe educative de tot felul. S-a miscat si aici ceva, n-are rost sa fim carcotasi. Si nu in ultimul rand avem programe de mentorat, alea dupa care ma innebunesc eu.. Despre ele e vorba in clipul de mai jos, urmariti-l cu atentie. Domnul Cerlentano, un cetatean onorabil, o  mentoreste pe aceasta juna, un fel de Otilia Mihai a italienilor, cum sa mearga pe jos cu tocuri inalte. Dove vai ? , o intreba el, adica unde pana mea ,vrei te duci ? . Hai sa vedem cum se finalizeaza povestea :

Revenind la piata asigurarilor in 2018 sa spunem ca asigurariblog a incercat pe cat a avut combustibil sa  redea fidel evenimentele care au avut loc dar si moravurile cu care au venit acestea la pachet. Au fost 24 de articole, interviuri si analize , atat am avut timp, inspiratie bani, chef. Am vrut sa transform blogul intr-un site de asigurari, sa extind rubricile , sa-l fac mai atractiv , mai util.  Am ratat cu succes. N-a fost nimeni interesat de proiect. asa ca am lasat-o balta. Pentru inceputul anului viitor am finalizat deja negocierile pentru doua interviuri. Unul cu Virgil Soncutean, seful de la Allianz-Tiriac si al doilea cu Otilia Mihai, sefa de la PRBAR Academy. Restul ? Vazand si facand.

La sfarsit de an, as vrea sa va multumesc voua, tuturor celor care v-ati facut timp sa cititi postarile mele . Daca v-au placut, va invit sa dati mai jos un mare like pentru tot aanul 2018. La schimb va ofer o melodie absolut superba cu acelasi amic bun, Adriano Celentano. La multi ani cu sanatate si sa ne vedem cu bine in 2019.

Constantin Nastase

Premiile asigurariblog.ro 2018

 

Premii de sfarsit de an da  cam  toata lumea. De toate tipurile. Pentru cea mai dinamica, extraordinara, neasemuita, neinchipuita, geniala, formidabila companie de asigurari. Sau pentru cel mai destept, elegant, inalt, scund, genial,tanar, experimentat, colos presedinte de companie. Exista o problema cu superlativele, sunt cam putine fata de numarul premiilor.

In general , interesul nu e absent la decernarea premiilor de sfarsit de an.  Se urmareste fie influentarea unei decizii de business, fie potentialul unei persoane, relatiile politice sau macar o sponsorizare, acolo..

Anul acesta asigurariblog.ro a ales sa acorde propriile premii pentru piata asigurarilor, dupa cu totul alte criterii. Am luat in calcul cateva persoane care au reusit sa miste ceva in aceasta industrie, prin munca si caracterul lor, nu prin pozitia de mari sefi.  N-am facut un top , cum se obisnuieste, pentru ca pentru noi, toti merita acelasi premiu de excelenta. Numele lor, in ordine alfabetica, va sunt cunoscute Este vorba despre Cristian Balanica (PRBAR), Dorel Duta (UNSICAR) respectiv Madalin Rosu (BAAR). Motivatia juriului o gasiti mai jos.

 

cristian balanica

Cristian Balanica

Intr-o asociatie profesionala , functia de director executiv este cea mai ingrata dintre toate. Director e doar un titlu nobiliar care da bine la corason dar cea de-a doua parte a titulaturii – executiv spune totul. Executivul e omul cu munca bruta, ala care trebuie sa se ocupe de toate si care raspunde de toate nerealizarile. Ajutat sau nu de catre o secretara, numai daca-i surade norocul, executivul face de toate. De la planificarea si realizarea calendarului de actiuni, la atragere de fonduri, gestionarea relatiei cu presa, intocmirea si realizarea bugetului, reprezentarea institutiei alaturi de presedinte la sedintele cu autoritatea de supraveghere si alte organisme. Mai vreti ? Va mai dau. Intomirea materialelor de sedinta, intalniri cu asiguratorii, adunari generale, sedinte de Comitet Director, mentorat, pregatire profesionala etc ,etc.  Premiul pe care asigurariblog i l-a acordat anul acesta lui Cristi Balanica este tocmai pentru faptul ca omul a reusit sa faca fata cu brio tuturor acestor solicitari ale functiei. Dati pe youtube, numele lui si il veti vedea in nenumarate filmulte in care , alaturi de echipa PRBAR, Cristi se produce in fata unui public mai mult sau mai putin numeros. L-am surprins obosit dar multumit ca o scosese la capat cu bine inca o data, alteori  emotionat si ravasit de importanta a ceea ce avea de facut. Niciodata insa nervos, revendicativ, artagos, semn ca omul isi duce cucea, constient de importanta momentului. Eu unul cred ca PRBAR a avut o mare inspiratie cand l-a adus pe Cristi Balanica si mai cred ca, dupa premiul asta , o marire de leafa n-ar strica. Macar o prima consistenta de Craciun, ca-i buna si aia.

FB_FTM_1220

Dorel Duta

Dorel a primit premiu asigurariblog.ro pentru modul in care a reusit in primul an de mandat ca Presedinte UNSICAR sa introduca o atmosfera de normalitate  si firesc in randul membrilor si sa restarteze (sau sa restaureze)  relatiile cu cealalta asociatie a brokerilor, in spiritul bunei intelegeri intre oameni cu aceleasi  preocupari profesionale.

Pe o piata in care competitia este deseori prost inteleasa si influentata de orgolii nefiresti, realizarea lui Dorel mi se pare remarcabila.  Ea pune bazele unei constructii viitoare sanatoase pentru industria de brokeraj in sensul in care initiativele comune ale profesiei vor avea o forta de reprezentare si de penetrare mult mai mare.

Cu Dorel te intelegi usor, din vorbe putine. E inimos , voluntar si il duce capul . Modestia lui, face bine la pedigree-ul Unsicar, e leacul de care asociatia avea nevoie dupa anii din urma. Eu unul sunt convins ca  multi dintre brokerii care au parasit uniunea se vor intoarce iar altii care n-au fost membri niciunde, vor adera la Unsicar.

madalin

 

Madalin Rosu
Madalin ia premiu de la asigurariblog in calitate de Prersedinte BAAR pentru modul cum a stiut sa gestioneze anul greu pe care l-a traversat Biroul in 2018. Dupa fuziunea cu FPVS, pentru BAAR provocarile s-au tinut lant. A fost in primul rand preluarea CEDAM  si transformarea aplicatiei in ceva mai complex, AIDA fiind un program informatic dintr-o alta liga. A mai fost o perioada grea, de adaptare, de omogemnizare, de integrare a colectivului celor doua institutii, lucru nu usor de gestionat. Sa punem la socoteala si  schimbarile care au avut loc in board-ul Asociatiei atat nominal cat si ca forma de conducere colectiva. Nu mai vorbim de relatia cu ASF, ca suntem in postul Craciunului…

As zice ca printre atatea probleme ,Madalin s-a descurcat onorabil. A luat  decizii rapide fara s-o zbuciume prea mult, i-a placut sa miste lucrurile , e receptiv la idei noi si chiar pune umarul  sa ajute daca ma gandesc la faptul ca da cu sapa si  la UNSAR si la Omniasig. Nu stiu daca nu cumva e si presedinte de scara de bloc, desi nu m-as mira deloc. Astea ca si calitati. Pe de alta parte omul e cam tanar, nu stiu daca puterea n-o sa i se urce la cap in viitor si daca incapatanarea de care da dovada uneori n-o sa constituie o frana in cariera. Vom vedea si vom analiza..

 

Coca si-a pierdut epoletii

 

Lucrurile sunt, de acum clare. Pentru postul de vicepresedinte ASF responsabil cu asigurarile iese Coca, accidentat de un dosar penal  ,dupa cum spun gurile rele, si  intra Rosu, ultimul incalzindu-se in joc de glezne inca de la mazilirea lui Misu Negritoiu.  Ce concluzii tragem ?

 

In primul rand asistam la o intarire a dinastiei Rosu in piata asigurarilor. Un Rosu (Madalin) e presedinte la BAAR  iar acum altul ,Cristian a devenit vice sus pe muntele Athos, la ASF. Cu ani in urma mai gaseam o familie Rosu, bine reprezentata  in conducerea brokerului AON precum si alti Rosu,  imprastiati  prin piata in functii maricele. Numai „Lady in red” de la UNSAR n-a avut noroc de numele dat, poate si pentru faptul ca in acte o chema Almajanu . Exceptia de la regula, ce vreti…

 

In al doilea rand , cum spuneam in titlu, Coca si-a pierdut epoletii. N-a mai fost ales, carevasazica. Ghinion. Asta in ciuda sustinerii declarate a aproape tuturor organizatiilor profesionale (UNSAR, PRBAR, transportatori etc). Care   prin comunicate gretoase  cu iz de efect Stockolm au incercat sa influenteze lucrurile.  Bai baieti, nu asa se face treaba. Stam linistiti la locurile noastre cand e vorba de numiri politice, ca acolo interesele se joaca in alta Liga.

 

Revenind la Coca o sa spun si ce cred eu despre el, chiar daca l-am luat nu o data in balon pe blog. Omul si-a cam facut treaba, ajungand sa fie, daca nu iubit, macar tolerat pe piata asigurarilor. Nu stia mare lucru la inceput dar a invatat cu timpul. A acceptat dialogul cu vulgul, gasind impreuna, deseori, solutii reciproc acceptabile. A mai umblat un pic si la reglajul fin al temeramentului personal, uneori prea vulcanic si iesit din tipare. Una peste alta  mandatul lui putea sa fie si mai rau, dar n-a fost. Eu unul ii urez succes si  marturisesc ca schimbarea lui reprezinta o pierdere in registrul umoristic al asigurariblog.ro.

 

Cat despre Rosu Imparat  sa spun doar ca in povestile copilariei mele , Petre Ispirescu il caracteriza cam asa:

Imparatul Rosu era un om crud. Stapanea cu mana de fier peste supusi si toti tremurau de frica inaintea lui. Din copilarie, isi dorise puteri nemasurate. Aflase un secret vechi despre cum poti capata puterile altora. Tot ce trebuie sa faci este sa ucizi un vrajitor si apoi, la apusul soarelui, sa-i rupi toiagul peste groapa, toate puterile aceluia vor trece in stapanirea ta. Stia imparatul si de partile rele ale secretului: cu fiecare suflet luat, cate putin din sufletul sau se strica si se innegrea.”  (Petre Ispirescu)

Sa nu dramatizam totusi. Eroul din povestea de mai sus nu e acelasi personaj cu “Rosu Imparat de ASF Cel Banuit Ca e Ruda cu  Dragnea”. Care, acum, la inceput de mandat banuim noi ca  n-ar putea fi altfel decat un vice “ca sarea in bucate”