O istorie a pietei asigurarilor, prin ochii unui jurnalist – GENERALI ( II)

 

 

Continui sa public pe blog  fragmente de text despre istoria companiilor de asigurari din Romania, in speranta ca voi reusi sa le adun candva intr-o carte. Astazi va ofer o mica parte din povestea Generali Asigurari, o firma cu traditii vechi pe piata romaneasca.

Amintesc ca acest articol a fost mai intai distribuit abonatilor Asigurariblog Plus. Un serviciu gratuit de care poate beneficia oricine, trimitand un simplu mesaj la adresa asigurariblog@gmail.com, cu textul  „Vreau abonament Asigurariblog Plus”. Serviciul are ca obiectiv fidelizarea cititorilor blogului si nu sunt necesare alte date personale.


GENERALI

 

Se spune ca, la bursa din NewYork, pe celebra Wall Street, codul de comunicare al brokerilor care tranzactioneaza actiunile Generali are forma unui deget aratator pozitionat in dreptul tamplei . Semn de inteligenta sau o simpla conventie? Poate cate  putin din fiecare dar si un simbol clar de apreciere pentru  unul  dintre cele mai vechi grupuri de asigurare din lume.

“PAX TIBI MARCE EVANGHELISTA MEUS” sau, in traducere, “Pace Tie Marcule, Evanghelistul Meu”. Leul inaripat care reprezinta logo-ul Generali , tine sub laba sa o carte deschisa in care se poate citi textul de mai sus. Simbolul ,este  unul inspirat din Biblie  iar sigla in ansamblu este o imagine derivata din steagul republicii venetiene, dizolvata de Napoleon cu trei decenii inainte de infiintarea companiei, in 1931.

Daca ne-am propune sa vorbim  despre legenda Sfantului evanghelist Marcu, marinarii venetieni sau  orasul Trieste, locul unde a fost inregistrat pentru prima data sediul central al companiei italiene, nu ne-ar ajunge spatiul pentru o carte intreaga. Nu vom evita subiectul dar ne vom limita la o intrebare retorica cu rol de concluzie.

Cum se face oare ca multe dintre  marile constructii statale sau economice care au traversat malaxorul istoriei,  avand pe frontispiciu invataminte divine s-au dovedit, in timp, durabile si de succes?  NIHIL SINE DIO  motto-ul regalitatii romanesti  este un exemplu ; IN GOD WE TRUST, inscrisul de pe cea mai puternica moneda a lumii  ,dolarul american sau GOD SAVE THE QUEEN, imnul Regatului Unit sunt alte exemple.

Dar sa revenim la grupul Generali.

In Romania , compania italiana are o istorie veche.  Generali si-a infiintat o sucursala in 1835, la Braila, intr-o epoca in care orasul era infloritor si multicultural. O  multime de nationalitati convietuiau in armonie in vecinatatea Dunarii, fluviul atragand ca un magnet  afacerile de tot felul.  Printre acestea, cele  ale Assigurazioni Generali si-au gasit locul ideal, pentru ca marfurile transportate pe Dunare de comercianti  aveau nevoie sa fie protejate.  Anul 1835 este insa  doar un reper pentru istorici pentru ca abia 42 de ani mai tarziu , in 1897, afacerile italienilor au prins viteza cu adevarat.

Este anul in  care capitalul italian se impleteste cu cel romanesc . In actionariatul Generali isi face loc  Banca Marmorsch Blank, cea mai puternica institutie financiara privata din Romania interbelica. Banca cumpara 30% din actiuni , italienii pastrandu-si pachetul majoritar. In noua configuratie, sucursala dispare si , pe structura ei de personal se infiinteaza o noua firma  cu numele Societatea Romana de Asigurari Generale, denumire sub care va functiona insa doar  doi ani de zile . Dar sa nu anticipam.

Noua firma intra intr-o noua etapa a dezvoltarii ei. Politele de transport capata  recunoastere internationala prin legaturile puternice ale actionarilor cu institutiile financiare din strainatate. Societatea se dezvolta rapid. Afacerile se extind pe alte linii de asigurare decat cele de transport, motiv pentru care, dupa doi ani, in 1899, societatea isi muta sediul central la Bucuresti.

Si acum o paranteza.

Daca ar fi posibil ca actuala conducere a Generali Romania sa se aplece mai mult asupra istoriei propriei companii, atunci in biroul CEO-ului firmei ar trebui sa troneze la loc de cinste doua tablouri. Unul este cel al orasului Braila, locul descalecarii firmei italiene in Romania, despre care am pomenit mai sus.

Al doilea , cel al lui Alexandru Marghiloman, personalitate de prim rang a pliticii romanesti si primul presedinte al companiei.

In viata publica, Marghiloman a fost Prim ministru al Romaniei  si Presedinte al Partidului Conservator. In timpul mandatului sau Romania a semnat  Pacea de la Bucuresti, un document cu prevederi umilitoare pentru noi dar care a asigurat supravietuirea statului roman in conditii vitrege. Dincolo de activitatea politica, Alexandru Marghiloman a fost si un important om de afaceri, fiind actionar sau detinator al mai multor companii importante. Printre acestea : Banca Generala Romana, Banca Agricola si evident Generala Asigurari, acolo unde pe langa functia de presedinte al companiei  era si detinatorul unui pachet important de actiuni.

Si acum sa revenim. Dupa cum am precizat, in 1899, sediul Societatii generale de asigurari se muta la Bucuresti iar, ceva mai tarziu, compania isi modifica din nou denumirea in GENERALA – Societate de asigurari generale.. Afacerile prospera in continuare, Capitala oferind oportunitati de dezvoltare pentru mai multe linii de asigurari. Printre acestea, asigurarile de viata dobandesc o pondere importanta.

Se punea acum problema construirii unui sediu propriu, la nivelul importantei pe care compania incepuse sa o aiba pe piata.  Misiunea proiectarii cladirii care avea sa se numeasca  Palatul Generala a fost incredintata arhitectului de origine germana Oscar Maugsch. Ca locatie s-a gasit un teren in apropierea sediului actionarului principal Marmorosch Blank, lucrarile urmand sa inceapa din gradina Palatului Sutu, astazi Muzeul de Istorie al Bucurestiului.  In privinta anului inceperii constructiei si duratei acesteia, informatiile sunt contradictorii. Majoritatea surselor consultate dau ca sigura inaugurarea Palatului in 1906 dar in biografia arhitectului Oscar Maugsch regasim intervalul 1907 – 1914 ca perioada a constructiei. O diferenta asadar de cativa ani ani. Se stie doar ca in 1905, terenul pe care s-a construit Palatul Generala a fost cumparat de Emil Lahovary, dar cum a ajuns acesta in proprietatea firmei de asigurari , e o intrebare care-si are raspunsul doar la o cautare minutioasa in arhive. Nu este scopul nostru astfel ca revenind la istoria Palatului Generala sa spunem ca societatea a functionat in acest sediu pana la nationalizarea din 1948, cand a fost nevoita sa-si retraga afacerile din Romania, devenita intre timp regim comunist. Dupa o perioada in care a fost utilizata  de catre institutii ale statului, cladirea a ajuns , dupa 1990 in proprietatea  BCR, banca care a preluat operatiunile comerciale ale BNR.

Dupa revenirea Generali in Romania , in 1994, compania a facut demersuri pentru a afla situatia juridica a cladirii in speranta redobandirii ei. Rezultatul cercetarilor au creat dezamagire in randul reprezentantilor companiei. In urma unui acord semnat intre autoritatile romane si cele italiene, in anii comunismului au fost acordate anumite compensatii banesti firmei italiene iar cladirea a revenit de drept statului roman.

In final, o informatie din presa din anul 2019. Palatul Generala, aflat in proprietatea BCR a fost scos la vanzare pentru suma de 20 milioane de euro, urmand sa I se schimbe destinatia intr-un hotel de lux. Moda cladirilor istorice folosite ca sedii pentru marile firme a trecut. Multinationalele prefera acum  office-uri moderne, cu facilitati de secol XXI.

Intorcandu-ne la istoria Generali in Romania , sa spunem ca in intervalul de la mutarea firmei in Bucuresti si  pana la nationalizarea comunista din 1948, Generala a continuat sa fie o companie de prima mana pe piata asigurarilor. In 1935 devine liderul pietei si , conform informatiilor de pe site-ului companiei, tot in acel an ajunge sa detina actiuni la alte societati importante din tara : Steaua Romaniei, Dacia, Prima Ardeleana.

Evenimentele politice , apoi criza economica, nu-i afecteaza prea mult evolutia desi, intre timp, piata devenise foarte concurentiala. In 1930 , de exemplu, in Romania activau un numar de 44 de societati de asigurare. In acelasi an insa se infiinteaza Oficiul de supraveghere a intreprinderilor private care incheiau asigurari si reasigurari, institutie care avea menirea de a pune capat abuzurilor de tot felul.   Ca efect, cinci ani mai tarziu aveau sa ramana doar 23 de societati.  Ei bine, Generala conducea plutonul firmelor ramase, ceea ce spune totul despre increderea de care se bucura in randul clientilor.

Si astfel ajungem in 1948. La 11 iunie noul regim comunist, instaurat cu sprijinul sovieticilor adopta Legea 119 privind nationalizarea intreprinderilor industriale, bancare, de asigurari, miniere si de transporturi. Grupul Generali isi face bagajele. Dupa mai bine de un secol de derulare a afacerilor in Romania italienii sunt nevoiti sa abandoneze tot ce construisera pana atunci cu migala. Sediul central, celebra cladire de “la coada calului” intra in administrarea statului roman iar portofoliul de asigurari al firmei este preluat de Sovrom Asigurare, societate de stat care cuprindea activele tuturor firmelor de asigurari existente pana atunci pe piata.

Arc peste timp, 42 de ani mai tarziu, Romania se scutura de dictatura comunista in urma unei revolutii sangeroase. Tara se pregateste de  tranzitia  catre un regim democratic si o  economie de piata bazata pe spirit anteprenorial si  libera concurenta.

In domeniul asigurarilor se fac pasi in directia formarii unei piete de sine statatoare , dupa modelul perioadei interbelice. Administratia asigurarilor de stat – ADAS se desfiinteaza si pe scheletul ei apar trei companii autonome, fiecare preluand o parte din atributiile fostei societati comuniste. Nu in ultimul rand, legislatia se schimba, incurajand prin prevederile ei actorii interesati sa investeasca in acest domeniu financiar.

In aceste conditii grupul Generali se pregateste sa revina pe piata romaneasca. O va face in 1994, sub aceeasi titulatura, Generala Asigurari, nume cu care spera sa retrezeasca amintirile placute ale  romanilor, chiar daca era vorba doar de cei mai in varsta. De la  retragerea de pe piata locala trecusera insa doua generatii.  Intre timp, asigurarile nu mai reprezentau pentru romani   un sprijin financiar la nevoie  ci doar o taxa inutila care trebuie platita la stat. Astfel ca, la revenirea pe piata, Generali avea de luptat nu doar cu concurenta de pe piata ci si cu mentalitatile romanilor.

Revenirea Generali in Romania s-a facut cu o formula de actionariat mai putin obisnuita. Compania italiana detinea pachetul majoritar, dar un procent semnificativ (circa 15%) apartinea unui alt asigurator local, Astra Asigurari, firma cu capital de stat la acea vreme. Cum s-a ajuns la o astfel de combinatie ? Cel mai probabil prin intermediul lui Emil Boldus, primul Presedinte al Generala dupa revenirea grupului Italian pe piata romaneasca. Boldus fusese director general al Astra, incepand din  1991 iar trei ani mai tarziu s-a alaturat Generali in aceeasi pozitie.  Pe langa Generali si Astra, din actionariatul initial al companiei mai faceau parte Bankcoop si Creditcoop, o banca comerciala, respectiv o institutie de credit cooperatista, ambele cu procente de pana la 10%.

 

Daca ar fi sa caracterizam printr-un singur cuvant  primii 5-6 ani de evolutie ai Generala Asigurari, dupa   reintoarcerea pe piata romaneasca atunci acest cuvant ar putea fi – prudenta.

Intr-o perioada in care scandalurile financiare se tineau lant in Romania (Caritas, SAFI, FNI, Bancorex etc) Generala s-a concentrat pe o crestere durabila , fiind interesata mai degraba de securitatea afacerii sau de recastigarea bunului nume avut in perioada interbelica  si mai putin de profit sau cota de piata. Astazi pare ciudata aceasta remarca dar in primii ani de dupa revenire strategia italienilor era mult diferita fata de cea din prezent.

Drept urmare, afacerile companiei n-au crescut intr-un ritm foarte rapid. Actionarii Generali au privit insa cu ingaduinta si intelegere acest lucru, fara sa puna presiune pe managementul societatii, asa cum s-a intamplat in cazul altor firme. Ca exemplu, in perioada 1993-1999 cota de piata a Generala a ramas aproape neschimbata, undeva intre 1-3%, procent cu care societatea  a ocupat un loc modest pe piata (pozitia 7-10). Sa mai adaugam faptul ca Generali nu practica altceva in afara  asigurarilor generale, iar dintre acestea RCA-ul, rezervorul de lichiditati al fiecarei companii, lipsea din portofliu.  Fara presiunea cotei de piata, firma italiana isi selecta atent clientii si chiar platea uneori  daune asupra carora planau suspiciuni. Cazuri in care conditiile de asigurare erau interpretabile sau  existau unele indicii de frauda erau tratate de multe ori  in interesul asiguratului. Acest lucru era posibil pentru ca firma  isi calcula minutios rezervele si isi dorea sa fie scutita de scandaluri mediatice.

In acest context al unei evolutii mai degraba conservatoare, in 1999 in denumirea firmei intervine o schimbare cu semnificatii deosebite. Generala devine Generali, preluand astfel numele companiei mama. Schimbarea este insa mai profunda .Ea nu inseamna insa  o modificare de litera ci si de actionariat in cadrul grupului. Generali Romania trece din administrarea italienilor de la Trieste in cea a austriecilor de la Generali Holding Vienna.

 

 

 

O Istorie a pietei asigurarilor, prin ochii unui jurnalist. Asirom (I)

 

 

Asta incerc sa fac. O poveste despre inceputurile moderne ale pietei asigurarilor, dupa 1990. Cum s-au infiintat primele companii de asigurari, care au fost oamenii importanti care au marcat istoria pietei asigurarilor , care sunt explicatiile falimentelor unor firme sau a succesului inregistrat de altele.

De ce acest demers ? Ca sa nu se uite. Au trecut deja 30 de ani si am inceput sa ne cam rarim.

De ce o istorie a asigurarilor, prin ochii unui jurnalist ? Ca sa se stie ca nu e vorba despre o lucrare academica, riguros stiintifica , incarcata de trimiteri la scrieri savante. Asa cum am spus, este o poveste . Una incarcata de subiectivitatea unui fost jurnalist de asigurari si , lucrul cel mai important, traita in mare parte .

Obiectivul final este ca aceasta istorie sa incapa intr-o carte. Daca voi reusi, numai timpul o va spune. Pana atunci va ofer cateva fragmente din povestile unor  cunoscute firme de asigurari. Fac un fel de teasing si m-as bucura daca as avea reactii din partea voastra. Poate chiar o mana de ajutor, daca nu cer prea mult..

Amintesc ca acest articol a fost mai intai accesibil abonatilor Asigurari Plus. Un serviciu gratuit de care puteti beneficia si voi trimitand un simplu mesaj la adresa asigurariblog@gmail.com, cu textul „vreau abonament Asigurariblog Plus”. Serviciul are ca obiectiv fidelizarea cititorilor blogului si nu sunt necesare alte date personale.

 

 

 

 

ASIROM

 

 

Este Asirom cea mai veche societate de asigurari, inca in activitate, din Romania ?

 

Putina istorie n-ar strica . In 1921, ia fiinta Asigurarea Romaneasca, societate care , timp de mai bine de un sfert de secol de la data infiintarii avea sa obtina rezultate notabile pe piata, in special din vanzarea asigurarilor de viata fara examinare medicala (asa-numitele asigurari populare).

 

Urmele activitatii acestei societati din perioada interbelica sunt vizibile si astazi. Ele se materializeaza in cladirile construite in anii 30 si lasate mostenire peste timp. Hotelul ARO din Brasov, cinematograful ARO (Patria dupa 1948) de pe Bdul Magheru sau Palatul ARO de pe calea Victoriei, ambele din Bucuresti, sunt cateva exemple. Toate aceste edificii au fost construite pe banii Asigurarii Romanesti si cu concursul arhitectului Horia Creanga, nimeni altul decat nepotul scriitorului Ion Creanga.

 

Este asadar ASIROM-ul de astazi mostenitoarea Asigurarii Romanesti de acum aproape 100 de ani ? Mai degraba, nu. Numele companiei inseamna tot Asigurarea Romaneasca, intr-un concept, ce-i drept, mai modern, cu initiale care doar sugereaza denumirea completa a firmei. Aici se opresc insa si asemanarile, pentru ca firma din perioada intrebelica era o societate anonima pe actiuni , nu avea un proprietar majoritar .Actiunile sale erau la purtator astfel ca nu putem sti daca capitalul eraromanesc sau strain.

 

Din informatiile pe care le avem, prin anii 2000, oficialii ASIROM au incercat sa gaseasca o legatura de identitate cu societatea interbelica, insa demersul nu s-a finalizat cu rezultate incurajatoare. Nu stim unde s-au impotmolit lucrurile dar este cert ca Asigurarea Romaneasca a fost una dintre cele 15 societati de asigurare  nationalizate de comunisti in 1948. Mai stim ca totalitatea activelor sale au fost preluate initial de Sovrom Asigurare, firma infiintata  in 1949 iar ulterior, din 1952, odata cu infiintarea ADAS, au intrat in patrimoniul singurei societati de asigurari ramasa in perioada comunista.

1991-1996 – Mostenirea ADAS

 

 

Asigurarea Romaneasca moderna, ASIROM, s-a infiintat la 1 ian 1991, imediat dupa caderea regimului comunist. Atunci, prin Hotararea de guvern 1279/1990 a fost desfiintata vechea Administratie a Asigurarilor de Stat ( ADAS) si concomitent au fost infiintate trei societati comerciale pe actiuni care au preluat activul si pasivul vechiului ADAS. Cele trei societati erau Asirom Astra si Carom, ultima dintre ele fiind mai degraba o agentie de regularizari daune si nu o societate de asigurari propriu-zisa.

 

Fiecare firma a preluat o parte din vechea societate de stat. In cazul Asirom, aceasta a primit active ale asigurarilor facultative de viata, in valoare de 6100 mil lei la care s-au adaugat alte 1000 mil , sume aferente asigurarilor obligatorii, celor facultative auto CASCO sau de alt tip. Trebuie notat si faptul ca Asirom beneficia in plus si de imobilele apartinand fostului ADAS, acestea fiind incluse in capitalul social. Numarul lor nu era deloc mic, circa 265 de sucursale agentii si puncte de lucru. O mostenire generoasa care avea sa dea un impuls  foarte puternic societatii nou create , pe o piata virgina, care abia incepea sa prinda contur.

 

 

Dar cel mai important activ mostenit de ASIROM in acele vremuri nu erau banii din conturi sau sediile, ci oamenii. Aproape in totalitatea lor, angajatii companiei fusesera preluati de la fostul ADAS si erau specialisti cu experienta. Mai tarziu, o parte a acestora, aveau sa se regaseasca in conducerile altor societati private din domeniul asigurarilor sau in cele ale institutiilor importante ale pietei.

 

Experienta profesionala a personalului firmei era un atu important dar si o sabie cu doua taisuri. Priceputi la partea tehnica , financiara sau juridica a business-ului ei erau total lipsiti de abilitati in ce priveste sectoarele care fac diferenta intre firme pe o piata concurentiala : marketing, vanzari, cercetare de piata, produse inovative etc. Pentru asta era nevoie de aportul unei generatii noi de angajati, lucru care se va intampla pas cu pas in anii ce vor urma. Dar sa nu anticipam.

 

In mod paradoxal, in fruntea ASIROM a fost instalat un fost demnitar finantist din fosta oranduire comunista si nu un om din vechiul ADAS. Gheorghe Paraschiv, 61 de ani impliniti la data numirii in functie, ocupase vremelnic postul de ministru de finante in timpul fostului regim (din 1987 – martie 1989). Paraschiv a condus Asirom pana in 1996 cand locul sau a fost luat , pentru o perioada scurta de timp de profesorul Florian Bercea.

Dar sa revenim.

 

 

Suntem asadar in 1991 si cele trei firme desprinse din fostul ADAS sunt lansate la apa. De ce s-a ales aceasta metoda complicata de impartire a activelor catre trei societati, in locul solutiei mai simple de vanzare a ADAS catre un investitor strain ? Cel mai probabil pentru ca s-a dorit o baza de plecare pentru formarea unei piete libere si concurentiale in Romania.

Aparitia legii 47/1991, in aceeasi perioada confirma aceasta ipoteza. Legea reglementa constituirea, organizarea si functionarea societatilor comerciale din domeniul asigurarilor fiind practic un ghid complet privind conditiile ce trebuie indeplinite pentru accesul pe piata a investitorilor interesati de acest business. Utilitatea acestei legi a fost confirmata in anii urmatori cand firmele private si-au facut aparitia in domeniu. Prima dintre ele a fost Unita, ale carei baze fusesera puse deja inca de la sfarsitul anului 1990. In 1992 au mai aparut Ardaf, Agras, Anglo-Romana, RAI, apoi , ceva mai tarziu ASIT si Omniasig. Piata capata deja contur.

 

In acest context, ASIROM, solid capitalizata si beneficiind de reteaua teritoriala a fostului ADAS a avut un avantaj competitional evident, instalandu-se confortabil, inca de la inceput, in pozitia de lider al pietei. Drept urmare,timp de multi ani dupa Revolutie asigurarile au insemnat pentru companie un adevarat galop de sanatate. Firma a crescut ca voinicul din poveste ajutata nu doar de conditiile favorabile ale pietei ,pe care le-am expus mai sus, ci si de alti factori pe care ii detaliem in cele ce urmeaza:

 

  1. Am amintit aici despre calitatea profesionala a angajatilor companiei, multi dintre acestia fiind recrutati ulterior pentru functii de management in alte companii private de profil. Adaugam la aceasta know- how-ul venit si el pe filiera ADAS. Multe dintre produsele si conditiile de asigurare ale ASIROM , au fost copiate in anii 90, aproape cuvant cu cuvant de societatile care s-au infiintat ulterior. Astazi ,un astfel de demers ar fi considerat furt intelectual dar in anii 90 era permis aproape orice. Se spune ca nu trebuie sa intrebi un om de afaceri  cum a facut primul million  Pe acelasi principiu nici firmele de asigurari fondate dupa Revolutie n-ar trebui intrebate de unde si-au insusit conditiile primelor produse de asigurare

 

2 Un aport important la ascensiunea sa l-a avut si o chestiune de ordin psihologic si anume persistenta, timp de multi ani dupa Revolutie, a numelui ADAS in mentalul colectiv . In anii 90, oamenii confundau in mod frecvent ASIROM cu ADAS . Asta pentru ca, incepand din 1952, asigurarile devenisera sinonime cu numele acestei companii, singura autorizata inregimul comunist. Cum Asirom era mostenitoarea ADAS, atunci ASIROM insemna pentru ei ADAS. Ca efect al acestui mecanism de asociere mentala, timp de multi ani compania a beneficiat de clienti in mod aproape gratuit.

 

  1. Daca ramanem in zona mostenirii de care a profitat Asirom, am putea adauga si un alt factor si anume neincrederea oamenilor in investitorii straini, manifestata o buna perioada dupa Revolutia din decembrie 1989. Dupa principiul “nu ne vindem tara” romanii simpli considerau ca asigurarea la o companie de stat in detrimentul uneia cu actionari straini le ofera mai multe motive de siguranta. Publicitarii vremii au speculat la maxim aceasta oportunitate. La mijlocul anilor 90 media scrisa, audio-vizuala si panourile outdoor erau impanzite de sloganul devenit celebru – “Intr-o lume nesigura, Asirom te asigura.” Lumea nesigura era cea capitalista , o lume la care romanii priveau cu speranta dar si cu retinere

Sa punem un pic si cifrele in valoare. Daca la sfarsitul lui 1991, primul an de activitate, societatea raporta venituri brute de 9 mld lei, patru ani mai tarziu, in 1995, acestea ajunsesera la 217 mld lei. Si in privinta profitului lucrurile stateau la fel de bine, respectiv 0,9 mld lei in 1991, in crestere pana la 12,8 mld in 1995. Sigur, cifrele nu sunt relevante in termeni nominali din cauza inflatiei galopante din anii 90, dar ele evidentiaza trendul ascendent al afacerilor Asirom in aceasta perioada de timp.

 

Si totusi, perioada de inceput a Asirom n-a fost scutita de probleme. Un fost membru in Consiliul de Administratie cu care autorul acestui text a stat de vorba este de parere ca in ciuda mostenirii generoase, Asirom a pornit la drum cu rezerve de prima si de dauna subdimensionate. Capitalul social, desi important, era imobilizat in active corporale astfel ca societatea ducea lipsa de lichiditati. Mai mult decat atat, apartinand statului adica tuturor  si nimanui in particular, era spoliata constant de fonduri de decidentii vremii . Adevarul este insa, ca de obicei, undeva la mijloc.

 

1996-1997, influenta politica incepe sa-si spuna cuvantul

 

In 1996 are loc prima schimbare la varf in cadrul managementului Asirom. Gheorghe Paraschiv este inlocuit cu profesorul Florian Bercea, in fruntea companiei, ultimul proaspat intors din pozitia de ambasador al Romaniei in Africa de sud. Surse din cadrul companiei isi amintesc ca motivul inlocuirii a fost unul cu implicatii politice. Asirom isi cauta dreptatea in justitie impotriva Guvernului pe motiv ca Executivul prelungise prin Hotarare de Guvern

 

perioada de raspundere a asigurarii RCA dar fara sa prevada primele aferente prelungirii. Gestul conducerii unei firme de stat de a da in judecata Guvernul a fost categorisit de catre conducerea tarii drept o rebeliune. Drept urmare, Presedintele-director general a fost trecut pe linie moarta (consilier), fiind fortat sa-si dea demisia.

 

Regele a murit, traiasca regele  dar sa vedem cine era Florian Bercea, noul sef al Asirom ? Profesor universitar si doctor in economie, Bercea, 59 de ani in 1996, era un vechi membru in Consiliu de Administratie al ADAS, asadar un om familiarizat cu domeniul asigurarilor. El a condus Asirom timp de mai putin de un an de zile pana in martie 1997. Pana sa fie numit la Asirom, ocupase functii politice de secretar de stat, ministru sau ambasador in anii in care PDSR s-a aflat la guvernare.

 

In mandatul sau scurt (1996-martie 1997), Asirom si-a continuat dominatia pe piata dar profesorul Bercea a avut, se pare, mai degraba un rol reprezentativ in conducerea companiei. O somitate in domeniul teoretic al asigurarilor, autor de carti si studii cu valoare stiintifica, Bercea, spun surse din companie,  a fost usor depasit de functia de sef al Asirom, firma avand nevoie, mai degraba, de un om de actiune. “In acei ani,  firma era de fapt condusa de fapt de de cei doi vicepresedinti, Vasile Vulpescu si Angela

 

Toncescu, opineaza un fost membru din conducerea Asirom”

 

Usor,usor aparuse  o problema. Din cauza inflatiei galopante pe care o traversa economia Romaniei aflata in plina restructurare, companiile financiare erau obligate de legislatie sa opereze periodic majorari de capital social pentru a le mentine in linie cu dezvoltarea afacerii. In cazul companiilor private, lucrurile erau simple – actionarii erau aceia care trebuiau sa aduca bani de acasa. In cel al firmelor de stat, situatia  se complica, desi mecanismul ar fi trebuit sa fie acelasi. Sa vedem acum ce s-a intamplat in cazul Asirom:

 

In acte, compania apartinea Fondului Proprietatii de stat (70% din actiuni) respectiv celor sase societati de investitii financiare regionale ( SIF-uri). Si aici intervine problema. FPS fusese creat cu scopul de a privatiza in conditii avantajoase inteprinderile stat din portofoliul sau. Mai concret spus, misiunea sa era sa obtina bani de pe urma vanzarii averii statului si nu sa cheltuiasca bani ,investind in dezvoltarea companiilor , asa cum procedeaza astazi, de pilda, fondurile de investitii .

 

Din acest motiv, optiunile actionarului majoritar, pus la colt de propria forma de organizare, nu erau foarte multe. Una dintre ele presupunea vanzarea pachetului de 70% din actiuni ale Asirom catre un investitor strategic interesat. A doua varianta era declansarea operatiunii de majorare de capital fara participarea statului, caz in care actiunile acestuia ar fi fost cumparate de alti investitori ceea ce, in fond, inseamna tot o forma de privatizare.

 

Diferenta consta in beneficiile obtinute de stat in cele doua cazuri. Conform calculului facut derevista Capital in, numarul din 29 aprilie 1999, daca FPS ar fi ales calea vanzarii simple, statul ar fi obtinut circa 50 de milioane de dolari pe pachetul de 51 % din actiunile Asirom. Firma ar fi intrat in proprietatea unui investitor din domeniu cu sanse mari de a ramane un reper pe piata asigurarilor.

 

Dar pentru Asirom era pregatit celalalt scenariu. Influentele politice asociate cu interesele de business ale puternicilor vremii au facut ca, in final, de pe urma privatizarii Asirom, statul sa nu obtina nici macar un leu.

Despre privatizarea “cu cantec” a Asirom, „domnia” Angelei Toncescu si alte aventuri, numai pe Asigurariblog Plus intr-o editie viitoare.

Asigurariblog si Asigurariblog Plus deschid sezonul 2020

 

Dragi prieteni, breaking news !  incepand de saptamana viitoare asigurariblog.ro  revine in actualitate dupa o pauza de 2-3 luni ocazionata de  sarbatorile de sfarsit de an si unele urgente profesionale.

 

Vom continua si in 2020 sa radiografiem piata asigurarilor si moravurile ei, intr-un limbaj lipsit de rigoare academica dar  presarat  cu umor si buna dispozitie.

 

Ca si in anii precedenti, din peisajul blogului nu vor lipsi interviurile cu personalitati din piata sau cu oameni simpli care au ceva interesant de spus, acesta fiind de fapt si criteriul selectiei invitatilor.

 

Accesul la postari va fi gratuit ca si pana acum.

 

La capitolul noutati avem asa :

  • Aparitia unui nou articol nu va mai fi anuntata si pe pagina personala de facebook, considerand ca blogul a capatat suficienta notorietate. Intrati asadar direct pe blog sa vedeti noutatile, ori de cate ori aveti timp.  Sau:
  • Abonati-va la  asigurariblog plus, un serviciu nou, evident tot gratuit,  dedicat cititorilor fideli. Pana sa apara pe blog, articolele cele mai interesante  vor fi trimise in mod prioritar abonatilor cu cateva zile inainte, pe adresa lor de email. Cam cum procedeaza si ZF ( corporate) sau Profit (insider). Numnai ca la noi acest serviciu e gratuit.
  • Cum poti sa devii abonat asigurariblog plus ? Simplu.
  • Trimite-ne un mesaj la adresa asigurariblog@gmail.com iar in corpul mesajului scrie urmatoarele cuvinte : vreau abonament asigurariblog plus. De alte date personale nu avem nevoie.
  • Totul gratuit, doar pentru fidelizarea cititorilor blogului

 

In rest, Doamne-ajuta si sa auzim de bine

Ajutor pentru Dana Dobre !

 

Recunosc, nu ma pricep sa scriu texte triste si nici nu-mi face vreo placere atunci cand le citesc. Acum insa, acest lucru este necesar si o sa-ncerc sa fiu cat mai concis in ceea ce am de spus.

Dana Dobre, omul de comunicare al UNSICAR traverseaza o cumpana a vietii . Pe nepusa masa si fara vreo atentionare anterioara a aflat o veste cumplita. Are cancer pulmonar stadiul IV, descoperit la un control medical de rutina.

Respira cam greu si obosea cam repede, dar cati dintre noi nu au astfel de simptome ?  Suntem sedentari, nu prea facem miscare,  e multa  poluare in aerul pe care-l respiram. Si totusi, in cazul ei, n-a fost vorba despre asta. Si nici despre fumat, obicei pe care il abandonase in urma cu cativa ani .  Dana mai tragea din  cand in cand dintr-o tigara electronica, imprastiind doar aburi inofensivi. Si-atunci ?

Dana Dobre

La vestea proasta ca e bolnava de cancer, Dana vrea sa adauge si o veste buna. E hotarata sa  lupte cu boala si sa dea cu ea de pamant. “Am 56 de ani, spune ea si nu e loc pentru amandoua in corpul   meu. Ma trezesc vorbind cu ea prin casa si  i-am pus in vedere  sa plece si sa ma lase sa-mi traiesc viata in liniste. “

 

Pentru cei care o cunosc mai putin, Dana Dobre a slujit ani in sir piata asigurarilor ca jurnalist de asigurari la publicatii importante din Romania. Romania Libera, Business Standard, sunt cateva dintre ele. Analizele ei ( ce bizar suna acest termen acum! ) erau de un profesionism desavarsit iar articolele publicate , de o obiectivitate ireprosabila. De prin 2012, daca tin bine minte, a ales sa lucreze pentru Unsicar intr-o pozitie de om bun la toate. Consilier al conducerii, om de comunicare si PR, organizator de evenimente etc.

 

Pana la vindecare, drumul e lung, plin de obstacole si in contratimp. Tratament cu citostatice,  multe analize si investigatii, drumuri la spital, bani la doctori. Nu doar la noi ci poate si in strainatate.

 

Un lucu e clar. Pentru a reusi, Dana  are nevoie de ajutorul nostru financiar. Putem contribui la salvarea vietii ei  cu orice suma, oricat de modesta . Fiecare banut daruit acestei cauze umanitare, conteaza . In fata  constiintei noastre si a lui Dumnezeu! .

Succes Dana Dobre, iti tinem pumnii !

Puteti contribui in contul deschis la BCR, pe numele sotului Danei

Dobre Sorin
RO72RNCB0072005801240001

 

 

 

In Barometrul UNSAR-IRES distribuitorii raman datori clientilor

 

Cea de-a doua parte a rezultatelor Barometrului  UNSAR-IRES 2019, intitulat “Perceptia riscului si cultura asigurarilor” nu a prea apucat sa fie comentat de media poate si pentru faptul ca  rezultatele acestui studiu sunt postate pe site-ul asociatiei (unsar.ro) de putina vreme (17 septembrie). Apetitul insa,  l-a deschis Alex Ciuncan, Directorul general al Asociatiei, la recenta reuniune a UNSICAR de la Oradea.  De ce tocmai acolo ?  Pentru ca a doua parte se refera la distribuitorii de asigurari.

Asa ca , dupa aceasta intalnire, am fost curios sa aflu mai multe si sa va spun si domniilor voastre care sunt concluziile acestei cercetari. Sa mai mentionez doar ca rezultatele  primei parti a Barometrului (le gasiti pe acelasi portal) au fost prezentate in luna iunie la”Scoala pentru jurnalisti”, eveniment devenit traditional in calendarul Unsar.

Asadar, ce aflam interesant din studiul UNSAR referitor la distribuitori  ?

Un portret robot al acestuia, facut de clienti ar arata cam asa :  femeie sau barbat, nu conteaza, atent(a) la nevoile lui,  bun ascultator, care inspira serioziozitate dar in acelasi timp are si o atitudine prietenoasa in discutia cu clientul. Va regasiti aici? Daca nu, fuguta la cursuri de coaching, mentorat, dezvoltare personala etc.  sa va umble un pic la reglajul fin.  Ne-am  ghidat in cocluzii exclusiv dupa procentajele de peste 50% din raspunsurile la intrebari oferite de repondenti. Deci treaba e sigura , nu e loc de amatorism.

O scurta nuantare la cele spuse mai sus. . Pentru ca am precizat faptul ca, in general, sexul intermediarului cu care stai de vorba nu prea e important, sa spunem totusi ca dintre cei care au manifestat totusi o preferinta, aceasta s-a indreptat in proportie mai mare catre distribuitorii de asigurari de genul feminin. Sa nu fiu acuzat ca sunt misogin, nu comentez nimic

O alta intrebare  a studiului suna cam asa : Pe ce va bazati cel mai mult in luarea deciziei de a cumpara o asigurare?

M-am gandit  inainte de a vedea rezultatele, ce-as alege eu din variantele disponibile. As fi ales cu siguranta varianta 9 –  obligativitate/lege si ca mine credeam ca sunt destui.  Pai, daca-i lege , cu placere, n-am nevoie sa mai cer sfatul nimanui. Varianta 9 de raspuns a intrunit insa doar 1% din sufragii, ceea ce m-a facut sa cred ca n-am inteles bine intrebarea. Ca sa va scurtez suferinta, va ofer rezultatele. Un procentaj de 21% dintre repondenti au raspuns ca in luarea deciziei de a cumpara o asigurare se bazeaza  „ pe aprecierea personala”, 19% – „pe recomandarea bancii unde am credit” iar 18 % – „pe sfaturile celor apropiati”.  Personal, raspunsurile nu ma satisfac. Din ele rezulta un client sigur pe sine si interesat foarte putin de sfaturile unui specialist in domeniu. Consultanta oferita de broker sau asigurator a intrunit doar 12% din intentii ceea ce semnifica  o incredere scazuta intr-o expertiza autorizata. O fi piata atat de matura sau distribuitorii ar trebui sa mai lucreze la serviciile oferite clientilor ?  O tema de reflectie, as zice.

Si ar mai fi o cocluzie de tras , in aceeasi nota cu cea de mai sus. La intrebarea Barometrului  „Cum ati prefera sa incheiati/achizitionati o polita de asigurare ?” un procentaj de 45% din repondenti au raspuns „direct de la asigurator” si doar  jumatate (23%) au bifat casuta „de la brokerul de asigurare”. Raspunsul arata ca inca e loc de crestere a calitatii  serviciilor oferite de intermediari chiar daca  procentajul de prime intermediate de acestia  la nivel de piata  este de peste 60%.

Studiul e mai lung si va invit sa-l cititi . El a fost realizat , spun cei de la UNSAR,  în perioada 6-9 mai 2019, pe un eșantion reprezentativ format din 1.348 de subiecți cu vârste de peste 18 ani, utilizând metoda CATI.

Una peste alta rezultatele  Barometrului UNSAR – IRES arata ca mai e de lucru destul pentru imbunatatirea perceptiei asiguratilor asupra serviciilor oferite de distribuitori. Il  puteti accesa pe site-ul unsar.ro sau direct de aici :

https://unsar.ro/wp-content/uploads/2019/09/Prezentare_Barometrul_UNSAR_IRES_Distributie_2.0.pdf

 

 

La Nagyvarad. Cu Unsicar si sfantul Ladislau. Impresii de calatorie.

 

Oricum ai intoarce-o, Oradea , sau Nagyvarad in limba maghiara, nu pare nicidecum un oras romanesc. Arhitectura, istoria, traditiile si nu in ultimul rand oamenii sunt de pe alta planeta, asta-i clar. E frumos, e curat, se circula lejer, localnicii sunt amabili si civilizati. Unde mai vezi asa ceva in Romania ?

Cu limba-i alta treaba. Cam jumatate din locuitori vorbeste romaneste si cealalta jumatate maghiara, asta la un sondaj pe un esantion nereprezentativ, hai-hui prin centrul civic, cu urechea palnie la ce se-aude pe strada.

 

In acest cadru oarecum ciudat pentru mitici, cei de la UNSICAR s-au gandit  sa organizeze taman la Oradea evenimentul lor  anual de socializare a membrilor . Ce le-o fi venit,  nu stiu. Or fi avut consultanti israelieni, o fi dormit domnul presedinte  Dorel pe stanga cand s-a luat decizia ?

 

Asa ca vrand-nevrand, dupa ce anul trecut zburam intr-un Boeing imaginar la Teatrul Elisabeta, ne-am trezit acum decoland la propriu intr-un ATR cam obosit, insotiti la bord de doua  stewardese triste care pareau ca-si ispasesc condamnarea la locul de munca, pe cursele interne. Cand am aterizat le-am inteles tristetea. Pilotul a dat cu avionul de pamant de doua-trei ori pana sa aterizeze definitiv, dar viata e complexa si are multe aspecte, vorba filmului  .

 

Odata ajunsi la Oradea, atmosfera s-a schimbat brusc. Ne-a intampinat un soare prietenos, alaturi de un autocar comod si de Cerasela Chiriac de la Interbroker, gazda emisiunii pentru tot sejurul nostru. Pana sa ajungem la hotel, Cerasela ne-a si pus o manea  tematica de incalzire la difuzoarele autocarului. Refrenul era ceva de genul “Buna dimineata, ce frumoasa-i viata”, ceea ce, recunosc,  suna provocator dupa episodul aterizarii.

 

Prima parte a zilei a fost rezervata activitatilor formale. Unsicar ne-a adunat intr-o incapere tip sala de conferinte unde presedintele Dorel Duta a deschis balul. Ca bine-ati venit, ca multumim sponsorilor, alea, alea…A urmat maestrul Calin Rangu cu ceva cifre de piata, dupa care ar fi trebuit sa intre in scena onorabilul domn Mitroi.

Care insa s-a dovedit a fi lipsa la apel . Onorabilul, a spus Dorel, e retinut la Bucuresti cu probleme. Lumea in sala a ridicat din umeri, in semn de paguba -n ciuperci dar Dorel, insistent cum il stim, a continuat: Stati linistiti ca rezolvam, intram in legatura cu el pe video si-I punem pe ecran.

In principiu, ideea nu era rea. L-am vazut pe onorabilul domn Mitroi pe un ecran imens , alaturi de colega dansului,  doamna Simona Dobrica.  Oficialul ASF arata ca scos din cutie. Camasa alba, cravata cu modele tip covor persan plus bretelele negre care l-au facut celebru in idustrie. Totul parea pregatit, numai ca ce sa vezi, desi   domnul Mitroi se vedea perfect , vorbele lui nu se auzeau deloc clar. Conversatia s-a transfomat brusc intr-un calvar. La intrebarea lui Dorel, de exemplu, daca  debutantii in profesie, pot   sa fie scutiti de pregatirea profesionala  in primele sase luni , onorabilul a raspuns cam asa:

Cip-cirip..modif…preg…ASF…scart-scart. Mai mult decat concludent, nu ?

 

Esecul conexiunii nu i-a descurajat pe vorbitori ci mai mult i-a indarjit . Au urmat circa doua ore serioase de discutii pe tema pregatirii profesionale a brokerilor de unde eu am desprins doua lucruri. Primul este acela ca , aceasta tema e un soi de cui a lui Pepelea pentru intermediari, o ecuatie cu multe necunoscute. Prea s-au incins spiritele, prea isi dadeau microfonul unul- altuia, prea s-au lansat in intrebari  care vizau latura practica a problemei. De cealalta parte tandemul ASF– ISF ( Calin Rangu/Catalin Campeanu) a reusit doar partial sa faca parte asaltului de intrebari, si aici urmeaza al doilea lucru sesizat de subsemnatul. La multe dintre acestea, autoritatatea le-a sugerat sa citeasca norma, regulamentul sau informatiile  de pe site. Or, oamenii asteptau raspunsuri concrete, nu recomandari de lectura.

In fine, per total intalnirea si-a atins scopul propus, acela de a avea un dialog constructiv pentru a trece timpul mai usor pana la masa de pranz si programul dupa amiezii.

catedrala

Care program al dupa amiezii a inceput cu vizitarea Catedralei Romano-Catolice  din Oradea impreuna cu muzeul din incinta. Am aflat de la ghidul insotitor o multime de informatii interesante pe care le gasiti si pe net dar care atunci cand esti la fata locului au parca mai multa greutate. De pilda ca edificiul  este cea mai mare  constructie in stil baroc din Romania . Sau ca bazilica gazduieste moastele sfantului Ladislau, rege maghiar din secolul X, considerat a fi fondatorul orasului Oradea. Si aici ne oprim un pic.  Ladislau este figura centrala   prezenta peste tot in oras, inclusiv  in catedrala sau in jurul acesteia. Il gasim reprezentat sub forma de statuie in fata cladirii, pe  pictura din altarul catedralei sau  pe relicvarul gazduit de muzeu. Regele Ladislau este  foarte important pentru  spiritualitatea maghiara si istoria orasului Oradea. O parte din craniul sfantului se afla  in muzeul catedralei, depus intr-un relicvar de 27 kg din argint aurit. I-am facut o poza pe care va invit sa o vedeti mai jos.

IMG-20190913-WA0000 (003)

 

 

 

Revenind la Biserica Romano-catolica din Oradea as vrea sa spun ca  edificiul  este la fel de frumos si bine intretinut ca toate  marile catedrale din Europa. Am mai vazut cateva, in Italia, Germania sau Spania (Sagrada Familia)  si pot sa spun cu mana pe inima ca cea din Oradea le cam bate la cur pe toate. Asta daca punem la socoteala si orga daruita de Maria Tereza, instrument functional si astazi si la care, un maestru local, ne-a oferit un scurt  concert din muzica de Bach.

O concluzie de etapa ar fi asta.

Ideea Unsicar de a oferi membrilor sai si invitatilor Uniunii ocazia de a descoperi orasele tarii, istoria si cultura acestora mi se pare binevenita. Oamenii astia au nevoie  sa se relaxeze si  in alt mod, mobilandu-si mansarda nu doar muscandu-i pelicanii de cur, cum s-a intamplat editii in sir , in anii trecuti.

 

Si acum sa revenim. Dupa vizitarea Catedralei, programul a continuat pana seara cu o vizita pietonala prin centrul Oradei. Am putut admira cladirile reprezentative ale orasului , foste banci sau hoteluri de lux, toate construite in intervalul 1900-1910, restaurate si reparate cu fonduri europene in anii de dupa Revolutie.  Arhirtecti austrieci, nemti sau italieni si-au lasat aici amprenta pe palatele in stil art nouveau, eclectic sau secesion dar  istoria Oradei este marcata si de intamplari galante ale unor poeti celebri precum Adi Endre, poetul national al maghiarilor.

Piesa de rezistenta insa a fost un concert de pian desfasurat la sinagoga din Oradea, cu muzica de suflet interpretata de copii talentati impreuna cu profesorii lor.  S-au impartit flori si diplome, s-a aplaudat la scena deschisa. (vezi aici)

https://www.facebook.com/nicodim.negrutiu/videos/10105345859451693/

Ne-am intors seara la hotel, franti de oboseala dar mandri ca suntem un pic mai destepti dupa ce am vizitat centrul Oradei . Organizatorii nu ne-au menajat insa si ne-au oferit o cina si un program cultural- artistic jos-palaria care s-au intins pana la miezul noptii, cand, am fost invitati sa lansam lampioane, insotite de un gand bun pentru Unsicar. Ne-am conformat cu placere si sinceritate, evenimentul oferit de Uniune fiind aproape perfect. Si aici iarasi vreau sa fac o mentiune.

 

La capitolul organizare trebuie subliniat in mod expres aportul  Ceraselei Chiriac si al echipei ei  de la Interbroker Oradea. Cerasela a pus totul la bataie : bani, relatii pe plan local, sofer cu masina, fete frumoase din firma,pe sora si pe sotul ei ca cireasa de pe tort. Dar mai presus de toate mi-a placut buna ei dispozitie, disponibilitatea si zambetul ei de oradeanca faina, cu care a vrut si a reusit sa fie o gazda perfecta. Multumim frumos Cerasela !

20190912_101236 (002)

 

A doua zi a fost rezervata , in prima ei parte, vizitarii cetatii Oradea. N-am participat fiind ocupat cu o urgenta profesionala. Ne-am revazut cu totii la masa de pranz iar pana la avionul de intoarcere  fiecare a facut ce-a vrut. M-am intors in centrul Oradei , cu gandul sa mai revad cladirile din ziua anterioara si sa mai hranesc niste porumbei. Gandul mi-a zburat, fara sa vreau, la sfantul Ladislau….

Multumim UNSICAR!

 

Sunt asigurarile un loc de munca calduț ?

 

O cariera in asigurari nu e un lucru la indemana oricui in ziua de azi.  Prin anii 90, era mai usor. Un CV care sa ateste studiile facute si recomandarea unui prieten, integrat deja in sistem, puteau sa fie argumente suficiente pentru angajare.

Erai inginer auto si voiai sa lucrezi intr-o banca? Mai greu. In asigurari insa, aveai loc. Daca nu la daune, atunci in vanzari sau poate chiar la departamentul de subscrieri unde puteai incepe sa inveti o meserie.

Ai terminat matematica si nu voiai sa lucrezi in invatamant? Nicio problema, asigurarile tocmai aveau nevoie de viitori actuari. Mai au si azi, e-adevarat…

In fine, aveai spirit antreprenorial si voiai sa reusesti pe cont propriu? Primii intermediari tocmai se autorizau la Comisia de Supraveghere.

Ce vreau sa spun? Ca in perioada de inceput a pietei, oamenii din asigurari au avut sansa imensa sa se reseteze profesional, daca si-au dorit acest lucru. Sa porneasca pe un drum nou, sa puna umarul la (re)nasterea unei ramuri economice, cu vechi traditii in Romania. Eu, unul, nu stiu  o alta industrie din Romania care sa fi beneficiat de un astfel de moment zero.

Arc peste timp: astazi, o recomandare poate ajuta la angajare, dar nu mai este suficienta. Lumea s-a schimbat radical si, o data cu ea, si oamenii din asigurari.  Cei vechi au acumulat experienta si competente, odata cu trecerea timpului si cu evolutia pietei. Cei tineri au energie si vin sa rastoarne muntii cu telefonul de gat si castile in urechi. Clientul a evoluat si el. A devenit mai sofisticat, mai educat, mai pretentios in legatura cu serviciile de care beneficiaza, raportate la banii pe care-i plateste.

Sa luam cateva exemple. In marketingul traditional, de pilda, acum 30 de ani, accentul se punea in mare masura pe promovarea clasica. Firmele investeau bani  in presa scrisa, radio sau TV sub forma interviurilor sau spoturilor video difuzate pe micile ecrane. Se cheltuia pe tiparituri (pliante, brosuri, cataloage), bannere roll-up, agende, calendare, brichete sau umbrele  branduite cu sigla firmei. Insa, cu toate eforturile, interactiunea cu clientul si mai ales masurarea acesteia era destul de redusa. Comunicarea era si ea unidirectionala (doar dinspre firma spre client, nu si invers), iar rezultatele ei se puteau observa doar intr-un interval lung de timp.

Astazi, in era internetului si a retelelor de socializare, vorbim, in mod prioritar de marketing digital sau poate de un mix. Avantajele sunt evidente. Interactiune mare cu clientii, costuri reduse, adresabilitate globala, masurarea rezultatelor aproape in timp real.

Toate bune si frumoase, numai ca, pentru omul de marketing din asigurari, o astfel de oportunitate profesionala vine intotdeauna la pachet cu o presiune fantastica. De fapt aici voiam sa ajung. Nevoile clientului se schimba rapid, concurenta sufla in ceafa, actionarii vor profit. E nevoie de pregatire serioasa in domeniu, de rezistenta la stres, de flexibilitate. Nu mai merge doar cu agende si calendare. In plus, el ajunge acasa rupt de oboseala, exact in momentul in care cei mici vor sa se joace cu mama sau cu tata. Este bine platit? Eu zic sa va mai ganditi. Poate ca-i platit doar corect, pe masura efortului depus si a cunostintelor acumulate in tot felul de cursuri si sesiuni de training.

Si exemplul omului de la marketing poate fi extins la toate departamentele dintr-o institutie din asigurari. La auto, la sanatate, la viata, la bunuri.

In spatele lansarii pe piata a unei polite noi, ca sa luam un alt exemplu, e o pregatire imensa, multa stiinta si mult efort intelectual. Initial se fac studii de piata, de evaluare a concurentei si abia apoi produsul e conturat in departamentele de dezvoltare specializate. Actuarii fac calculele de oportunitate si rentabilitate, subscriitorii concept produsul final. Apoi vanzarile pregatesc reteaua cu tot ce decurge de aici: sesiuni de training pentru personalul din agentii si sedinte de instruire pentru cei implicati in distributie. Marketingul si promovarea noului produs sunt la fel de importante, iar despre vanzarea in sine, nici nu mai vorbesc. Toti oamenii implicati in proiect depun un efort urias, fizic si intelectual, pentru ca omul de pe strada sa beneficieze in final de un produs care ii face viata mai sigura si mai usoara. Care-l mentine in zona lui de confort psihic, permitandu-i sa se dedice linistit muncii si familiei sale.

Cine crede ca asigurarile sunt doar un loc caldut si bine platit se inseala amarnic. Se munceste pe branci, iar raspunderea este uriasa daca ne gandim ca lucratorii din aceasta industrie contribuie la plata in fiecare zi calendaristica a unor despagubiri de circa 3 milioane de euro, clientilor aflati in dificultate.  Si asta numai pentru a onora o promisiune facuta la incheierea politei.

Iar campania desfasurata de UNSAR in aceasta perioada, #OAMENIIdinAsigurari, fix asta vrea sa scoata in evidenta. Ca oamenii din asigurari trebuie apreciati cel putin la fel de mult ca cei care lucreaza in alte domenii financiare.

Cateva rezultate ale acestui demers, puse la dispozitie de UNSAR sunt, cred, concludente. Pana la 10 iunie, campania a avut aproape 800.000 de afisari pe Facebook, respectiv circa 1,7 milioane afisari pe Google Ads. Adaugam la asta materiale aparute in presa scrisa (ex. Adevarul ) si mentiuni in diverse emisiuni TV  (ex. Apropo TV) pentru a trage concluzia ca in ceea ce priveste recunoasterea sociala a domeniului asigurarilor, lucrurile se misca .

Inca timid, dar in directia corecta.

(Articol inspirat de Campania UNSAR – OAMENII din Asigurari.)

 

La multi ani, Sergiu Costache!

Anul trecut, de ziua lui Sergiu  am scris articolul de mai jos, cu intentia de a face un scurt portret in cuvinte al omului de asigurari si media Sergiu Costache, asa cum l-am perceput eu atunci . Arc peste timp,  astazi este din nou ziua lui, motiv pentru care mi s-a parut potrivit sa reiau  postarea din 2018, pentru cei care n-au citit articolul sau care vor sa-l reciteasca.

La multi ani Sergiu !

SERGIU COSTACHE. SCURT MEDALION DE ZIUA LUI

Daca nu s-ar fi ocupat de afacerea  cu Media XPrimm, Sergiu Costache ar fi fost un bun diplomat de tara. Sa-l fi trimis ai nostri la Singapore, Sergiu ar fi venit cu un acord mai bun decat cel incheiat de Trump cu Kim-Jong-Un. Facea si-o seara romaneasca traditionala acolo , ba mai semna si niste contracte de sponsorizare pentru FIAR.

Omul ar fi fost bun si in alte profesii riscante, cum ar fi cea de “open gates project manager”. Sau mai pe romaneste, portar. Cel mai nasol   este cand cineva iti interzice  accesul acolo unde ai treaba urgent. Primul luat la tinta este portarul. Sergiu ar fi reusit sa pazeasca intrarea si sa ramana prieten cu toata lumea, ceea ce e in sine , sa recunoastem, e un lucru formidabil.

Costache e genul rar de om pe care nu te poti supara, desi nu poti fi de acord cu el mereu.  Creierul lui are niste mecanisme de aparare formidabile. Reuseste sa-si controleze emotiile , dand impresia ca nici nu le- ar avea. Isi imbraca atent vorbele, astfel ca nu stii niciodata  de partea cui este in realitate , desi iti da senzatia ca e de partea ta. Nu se enerveaza, nu  tipa cu naduf, nu injura. Ar fi un semn de slabiciune, daunator in afaceri . E calm, tine la poante dar nu-si permite extravagante verbale inutile nici macar la un spritz. E  mereu cu aparatul  radar deschis in directia apararii instinctului de supravietuire sociala.  Acestea fiind spuse, as adauga ca ar fi bun si de spion, dar mi-e teama  sa nu calc intr-o zona cu care omul e deja familiarizat.

Sergiu nu refuza niciodata si pe nimeni. Vrei luna de pe cer ? Costache nu-ti promite nimic concret dar te asigura ca va incerca sa te ajute . Nu-i asa ca ii esti deja reconoscator ? Multi dintre noi ar spune : “Prietene e imposibil ce-mi ceri, nu crezi “? Sergiu stie si el asta dar e atent sa nu-ti raneasca sentimentele. Nu neaparat din prietenie ci pentru  ca resursa umana e ridicata de el la rang de religie. Intelege ca efectele unui posibil refuz pot fi devastatoare  daca vei urca pe scara sociala E un fin psiholog , fara sa aiba nevoie de studii pentru asta.

As mai continua dar nu vreu sa se creada ca e o postare comandata  Nu stiu cati ani face Costache  astazi , dar asta nu ma impiedica sa-i  urez un calduros La multi ani  si la multe realizari in continuare.