Sergiu Costache. Scurt medalion de ziua lui

Daca nu s-ar fi ocupat de afacerea  cu Media XPrimm, Sergiu Costache ar fi fost un bun diplomat de tara. Sa-l fi trimis ai nostri la Singapore, Sergiu ar fi venit cu un acord mai bun decat cel incheiat de Trump cu Kim-Jong-Un. Facea si-o seara romaneasca traditionala acolo , ba mai semna si niste contracte de sponsorizare pentru FIAR.

 

Omul ar fi fost bun si in alte profesii riscante, cum ar fi cea de “open gates project manager”. Sau mai pe romaneste, portar. Cel mai nasol   este cand cineva iti interzice  accesul acolo unde ai treaba urgent. Primul luat la tinta este portarul. Sergiu ar fi reusit sa pazeasca intrarea si sa ramana prieten cu toata lumea, ceea ce e in sine , sa recunoastem, e un lucru formidabil.

 

Costache e genul rar de om pe care nu te poti supara, desi nu poti fi de acord cu el mereu.  Creierul lui are niste mecanisme de aparare formidabile. Reuseste sa-si controleze emotiile , dand impresia ca nici nu le- ar avea. Isi imbraca atent vorbele, astfel ca nu stii niciodata  de partea cui este in realitate , desi iti da senzatia ca e de partea ta. Nu se enerveaza, nu  tipa cu naduf, nu injura. Ar fi un semn de slabiciune, daunator in afaceri . E calm, tine la poante dar nu-si permite extravagante verbale inutile nici macar la un spritz. E  mereu cu aparatul  radar deschis in directia apararii instinctului de supravietuire sociala.  Acestea fiind spuse, as adauga ca ar fi bun si de spion, dar mi-e teama  sa nu calc intr-o zona cu care omul e deja familiarizat.

 

 

Sergiu nu refuza niciodata si pe nimeni. Vrei luna de pe cer ? Costache nu-ti promite nimic concret dar te asigura ca va incerca sa te ajute . Nu-i asa ca ii esti deja reconoscator ? Multi dintre noi ar spune : “Prietene e imposibil ce-mi ceri, nu crezi “? Sergiu stie si el asta dar e atent sa nu-ti raneasca sentimentele. Nu neaparat din prietenie ci pentru  ca resursa umana e ridicata de el la rang de religie. Intelege ca efectele unui posibil refuz pot fi devastatoare  daca vei urca pe scara sociala E un fin psiholog , fara sa aiba nevoie de studii pentru asta.

 

 

As mai continua dar nu vreu sa se creada ca e o postare comandata  Nu stiu cati ani face Costache  astazi , dar asta nu ma impiedica sa-i  urez un calduros La multi ani  si la multe realizari in continuare.

 

 

Despre pensiile private-putin altfel

  • Observ cu surprindere ca oamenilor simpli le pasa prea putin de problema asta cu pensiile private. Adica suntem capabili sa iesim in strada cu zecile de mii pentru chestii mai abstracte si mai generale cum ar fi Legile justitiei sau Ordonanta 13, dar atunci cand statul ameninta ca ne va baga mana in buzunar ca sa ne ia si agoniseala pentru batranete, ramanem pasivi.  Or fi importante si legile justitiei, nu zic, dar parca problema pensiilor ar trebui sa ne framante mai mult.

 

  • Numeroase asociatii, organizatii, fundatii etc au devenit foarte vocale in ultimul timp pe tema pilonului 2 de pensii private, si asta e foarte bine. Astazi am citit, de pilda, ca pana si firmele nemtesti din Romania , reprezentate de Camera de comert si Industrie Romano-Germana fac un apel pentru pastrarea actualului sistem de pensii private. Nemtii au dat un comunicat de presa, elegant, in care-si exprima ingrijorarea fata de actuala situatie. Numai ca daca nemtii pot, cea mai reprezentativa institutie , si ma refer la ASF, adopta pozitia ghiocelului. Ati auzit undeva despre  punctul de vedere al Autoritatii fata de situatia creata in domeniul pensiilor ? Sau ce recomandari are  institutia de supraveghere pentru  investitorii in pensii private?

 

  • Ieri am stat cu urechea ciulita la radio la emisiunea Ora de risc Invitat era Mihai Bobocea, purtator de cuvant al Asociatiei administratorilor de fonduri private. Omul vorbea in termeni exaltati despre performantele exceptionale ale fondurilor de pensii, in procente si cifre pe care eu ca ascultator, n-aveam cum sa le verific. Asa probabil ca fusese instruit, nu stiu. Am dedus ca randamentele acestor fonduri sunt nemaivazute,  nemaiintalnite, mega-planetare, inter-galactice. Mai usor cu pianul pe scari, domn Bobocea. Pensiile au bube-n cap cat nu le pot duce. Unele obiective (coeficientul de contributie mic, restrictiile investitionale ) altele subiective (comisioane mari, directori de investitii slab pregatiti etc). Nu-ti trebuie multa scoala sa cumperi niste titluri de stat din banii investitorilor, caci cam asa arata astazi  65-70 % din portofoliile fondurilor. Problemele sistemului sunt altele si asta asteptam de la emisiune.
  • In Chile, oamenii ies in strada si cer nationalizarea sistemului de pensii private, dupa ce, in anii 80, Jose Pinera a desfiintat pilonul I, de stat. Cele 6 fonduri de pensii private care a ramas dupa o perioada  sa administreze banii oamenilor s- au umflat in asa masura incat controleaza intreaga economie si dicteaza politica statului. E nasol si asa, ajungem la o forma de dictatura a oligarhilor. Cred ca de asta se teme DADDY, nu-i asa ?

Top CASCO 2017. Regele a murit, traiasca regele !

0213649001526461314_casco 2017

Da, top CASCO 2017 numai la asigurariblog.ro pentru ca in alta parte n-o sa-l gasiti ! E al doilea an in care public acest clasament si nu vreti sa stiti cat de greu am pus mana pe el.  Omul din ASF mi-a dat doar procentele de piata si totalul CASCO pe 2017,  ca n-avea voie de la stapanire sa faca clasamente pe companii. Asa ca am mai transpirat un pic pana  sa trasform procentele in cifre.  In fine , ce-a iesit, vedeti mai sus.

 

Si-acum sa vedem cum era cu un an mai inainte, in 2016 , cand PBS inregistrat pe  total piata CASCO a fost de 1756 mil lei, (cam 390 mil euro)

Top-CASCO-jpg-e1490353974861

Si-acum sa traducem un pic datele din tabelele astea. Comparativ cu 2016, avem o crestere a segmenului CASCO in 2017  de 8 %, adica de la 390 mil euro, la  putin peste 420 mil euro. Cifrele sunt mici, o piata care insumeaza putin peste 400 mil euro e un fel de caca-maca. Sincer, ma asteptam la mai mult avand in vedere ca piata masinilor noi a crescut, sectorul de finantare  , in special cel al leasingului financiar a evoluat curajos iar importul  de auto second-hand a explodat pur si simplu, ca urmare a  disparitiei taxei de mediu. Eu mai cred si acum in Mos Craciun, asa ca am socotit ca un parc auto mai mare ar fi trebuit sa se reflecte statistic si intr-un numar mai mare de masini asigurate . Cred insa c-ar trebui sa ma maturizez odata si odata !

In ce priveste ordinea principalilor jucatori din piata   sa remarcam ca, fata de anul trecut,   s-a schimbat liderul. Omniasig este premiant cu coronita , cu  aproape 24 % din piata , adica cam tot atat cat avea   Allianz-Tiriac in 2016. Aici m-am intrebat care a fost motorul acestei cresteri ? Presupun ca niste parcuri babane de firma care au intrat in portofoliu , daca nu cumva produsul CASCO ECOnom al companiei, destinat masinilor second-hand n-a contribuit si el la  volumul mai ridicat de subscrieri. M-am intrebat si i-am intrebat pe cei de Omniasig, in scris , inca de  acum vreo doua luni. Am primit multe promisiuni si incurajari care mi-au facut viata mai frumoasa, va asigur ! Numai raspunsul la intrebarile mele n-a venit pana azi, dar ce mai conteaza !

As mai puncta o observatie personala. Cred ca piata CASCO se afla la limita profitabilitatii si asta se observa cu ochiul liber nu doar din cifrele modeste totusi, ci si  din diminuarea drastica a bugetelor de marketing si publicitate. De cand n-ati mai vazut o reclama la TV pentru un produs CASCO ? Ori la radio, sau in ceva presa scrisa sau on-line ? Nu sunt bani, e clar, industria CASCO da semne de lesin.

 

Leasing-ul financiar a ajuns la 2, 2 mld euro

Conform datelor  ALB România, (asociatie care reuneşte cam 90% din companiile de leasing financiar), volumul finantarilor noi in 2017 a atins cifra de 2, 2 mld euro , ceea ce inseamna o crestere de circa 10% comparativ cu anul precedent. Cifra e importanta din cel putin doua motive. Primul este acela ca , in general cam 80% din finantarile noi la leasingul financiar sunt finantari de autovehicule. De aici deriva al doilea motiv, acela ca daca cunosti procentele de crestere a pietei leasingului financiar , atunci poti anticipa cu usurinta evolutia pietei asigurarilor CASCO. Si invers, Mai jos aveti un tabel cu evolutia din ultimii ani a finantarilor noi.

finantari-leasing-doc

In toata aceasta evolutie plictisitor de ascendenta din ultimii ani , ceva modificari de substanta s-au produs totusi anul trecut. Accentul finantarilor in leasing s-a mutat de la vehiculele comerciale grele catre  finanţările de autoturisme  şi vehicule comerciale uşoare .  Astfel, finanţările noi pentru vehicule comerciale grele, “vedetele” din trecut, au înregistrat, după câţiva ani de creştere susţinută, o uşoară scădere (-3% an/an ).

Masini noi 156.527, masini second-hand 520.000

Asa zice APIA. In procente, autovehiculele noi au crescut cu  10,2 % fata de anul precedent  iar in ce le priveste pe cele la mana a doua importate dupa disparitia timbrului de mediu, cresterea este uluitoare : +75%. E rau cu taxa de mediu dar e nasol si fara o masura care sa limiteze patrunderea harburilor de care altii nu mai au nevoie. Sa revenim insa la CASCO si sa  spunem ca din totalul de 156,527 de masini  noi, circa 130.000 au fost autoturisme si tot din acest total 66% au fost cumarate de persoane juridice.  Cam pe asta au putut miza asiguratorii . Adica pe 104.000 de autoturisme de firma si pe o parte din cele vreo 50.000 de masini cumarate de persoane fizice.  Ca nu bag mana-n foc ca toti proprietarii particulari au alergat dupa un CASCO imediat ce si-au cumparat un Logan.

Si cu asta am trecut in revista, piata asigurarilor CASCO in 2017. O piata cam lesinata  careia i s-a  taiat elanul  prin 2008, odata cu venirea crizei economice. O piata in suferinta, in primul rand din cauza credintei romanului  “las ca merge si-asa”. Adica fara asigurare dar cu inima la gat.. Si nu in ultimul rand o piata cu produse  si servicii, in linie cu calitatea vietii de care avem parte noi toti in fiecare zi.

Conferinta brokerilor – impresii de atmosfera

Si a fost Conferinta Nationala a Brokerilor de Asigurari si Pensii- editia a 13-a si prima sub mandatul noului Presedinte al Unsicar, Dorel Duta. Fac precizarea asta pentru ca peste tot s-a simtit schimbarea. In structura invitatilor, in prezentari, in discutiile din pauza de cafea, in atmosfera. Dorel s-a ridicat la inaltimea microfonului (daca mi-e permis sa zic asa) si a facut ce trebuia sa faca un presedinte. Adica a deschis evenimentul cu un cuvant de bun venit si l-a inchis cu un calduros “Poftiti la masa”. Atat si nimic mai mult. Nu si-a lasat amprenta pe eveniment, n-a tinut sa modereze el dezbaterile ca sa poata vorbi mult si degeaba, n-a vrut sa fie paduche-n frunte, in rezumat. In sala a plutit un aer firesc, de normalitate  si nu de cultul personalitatii, ca la alte evenimente organizate in trecut de Unsicar.

 

Spuneam ca schimbarea s-a simtit si in structura celor circa 200 de invitati care au umplut sala Constanta de la Hotel Marriott. N-au fost doar brokeri din Unsicar sau fara apartenenta la vreo organizatie. Am remarcat, de exemplu,  prezenta colegilor din PRBAR, semn ca animozitatile dintre brokeri s-au mai atenuat, apoi delegatii de la Institutul de Studii Financiare si Asociatia Romana a Bancilor, plus destul de multe  persoane din afara industriei de brokeraj, printre care m-am numarat si eu. Pe ecusonul meu sub nume, oamenii de la Unsicar au gasit de cuviinta sa scrie simplu “presa” desi ma asteptam la ceva de genul “barfitor de blog “, “jurnalist de caterinca”, ” analist de moravuri ” etc. N-am fost multumit, asa ca n-am purtat ecusonul.  Sa se stie !

 

Acum, cate ceva  despre dezbaterile in sine . Prima parte a fost dedicata exercitiilor impuse, motiv pentru care atmosfera s-a dovedit cam plicticoasa. A vorbit  organul, ASF, prin vocea vicepresedintelui Coca Constantinescu. Ca de obicei, n-a spus nimic memorabil. Cred ca nici n-a intentionat.  Omul a vorbit, s-a scuzat si a plecat la o  sedinta de Consiliu. N-o sa trec in revista toti vorbitorii. L-as remarca doar pe Florin Dănescu, președinte executiv ARB, om scolit, dar pe care  Dumnezeu l-a uitat cu microfonul in mana.  A vorbit circa 30 min despre credite si dobanzi fara vreo legatura de vreun fel  cu piata asigurarilor. Unora le-a placut, mie, nu.

 

Si a venit pauza binemeritata. Din discutii la o cafea, am aflat de la onorabilul domn Mitroi ca lucreaza la legea rezolutiei care va aparea probabil prin toamna. Spor!. Alte barfe de pe la BAAR zic ca Asociata ar pregati, imreuna cu niste parteneri, o campanie de educare a soferilor care transporta copii fara centura, fara scaun special, fara protectie de vreun fel. Interesant si binevenit !. Nu in ultimul rand, aud ca numirile pentru Consiliul ASF care ar fi trebuit sa se faca cam in perioada asta sunt amanate pentru luna noiembrie. Stam cu ochii pe subiect !

 

Si a venit partea a doua a conferintei, mult mai interesanta decat prima. Asta a fost, cred, si logica organizatorilor, ca sa poata tine lumea in sala pana la sfarsit. Dintre toate prezentarile, cea facuta de Stefan Prigoreanu  despre GDPR si IDD si PID a fost de departe cea mai reusita, Omul a reusit sa explice intr-un limbaj accesibil ce ne asteapta odata cu aplicarea acestor reglementari noi si mai ales cum ne complica ele viata. Am retinut ca din momentul in care iti intra clientul in agentie , va trebui sa-l incarci de hartii, ba sa-l pui  sa le si semneze. Noaptea mintii! ” Bucurosi le-om duce toate ” a incheiat Stefan printr-un vers din Scrisoarea a III-a, starnind aplauzele sincere ale asistentei. Prezentari reusite au mai avut si Victor Sraer (Insurtech) sau Ion Moise ( despre reglementarea constatatorilor de daune) dovedind ca la o intalnire a brokerilor se pot discuta si subiecte cu adevarat importante despre aceasta piata.

 

Conferinta s-a incheiat fara o sesiune de intrebari (n-a mai fost timp) dar cu impresia generala ca am participat la un eveniment interesant. Oamenii astia din Unsicar au reusit , cu mari eforturi sa faca nu mai putin de 13 editii consecutive. Sigur, au fost ajutati de sponsori, dar banii nu sunt usor de adunat la o asociatie. De aceea, las caterinca la o parte si le urez felicitari  si la mai multe editii !

 

“The Ace” sau carciuma unui guru al asigurarilor (partea a II-a)

Si am ajuns la al treilea toi din tuica de Zetea, cocotati pe scaunele inalte, tip egreta sau cocostarc in timp ce  depanam amintiri nemuritoare despre patronul locantei. In firma, toata lumea auzise de el dar putini din angajatii de la etajele inferioare si din sucursala aflata la parter stiau cum arata la infatisare seful cel mare. Asta pentru ca CC nu prea iesea din biroul lui aflat  la etajul 5 decat pentru a merge la serviciul contabilitate , unde se intretinea deseori pe probleme de cifre cu doamna de acolo. Se si facea misto in firma  cum ca daca-l duci pe The Ace la alt etaj, s-ar rataci, n-ar mai sti sa se-ntoarca . Glumite inocente de corporatisti!

Sa revenim insa la carciuma. Barul, acolo unde am ales sa ramanem din motive de clima mai prietenoasa, e construit in cel mai pur stil englezesc, cu o  mare atentie pentru detalii. Totul e la linie, la dunga, la virgula. Imbinarile la colturi ale materialelor sunt abia perceptibile. E limpede, nu s-au bagat doar multi bani ci si multa stiinta a bunului gust. Scaune  inalte si mese rotunde, potrivite mai degraba pentru consumatorul grabit dar si mese joase cu banchete comode , bune pentru servit masa si adaptate  pentru consumul bautorilor fruntasi de cursa lunga.  Tagma in care, evident,  ne-am inclus si pe noi. Pe toti cei patru pereti ai barului trona cate o plasma de circa 1,50 – 2.00 m, fiecare deschisa pe cate un canal de sport. Semn clar ca , daca esti microbist, aici este un loc al pierzaniei, numa bun de exersat.

Si a venit din nou Florin care auzindu-ne cum il evocam pe patron ne-a servit-o simplu : ” Am lucrat in mai multe locuri, dar in viata mea n-am dat de un asemenea sef ! Adica cum ? am fost curiosi sa aflam. “Dom’ne , se amesteca in toate. Cand am avut Grand Opening la restaurant ne-am trezit ca ne lua cuiele si ciocanul din mana, ca sa ne  arate el cum se bate corect o scandura . Am ras, si l-am recunoscut pe CC,  pasionat al bricolajului, care iata, acum avea jucaria lui la care visa probabil de multa vreme.

Si iata ca dupa trei randuri de tuica de Zetea, pe nesimtite, o pardalnica de  foame  ne-a avertizat ca e cazul sa trecem la lucruri mai serioase. Ne-am mutat la mesele joase, dotate cu banchete tapitate cu burete si piele dintr-un fel de puta de papagal. N-am reusit sa-mi dau seama exact ce era, din pricina de semiintuneric si semialcoolism. De mancat, am mancat ce se vede mai jos. Eu m-am aruncat la o portie de doua persoane, avand promisiunea colegilor ca voi fi ajutat sa ies din impas daca o sa fie cazul. Porcarii care includeau doua tipuri de carnati, o ceafa, mici, costita si vreo trei feluri de muraturi. In ordinea alfabetica, castraveti, gogosari, varza. Plus mujdei de usturoi si mamaliga, ca sa vorbim romaneste. Ca sa va fac sa salivati si mai mult, va spun ca am stins tot acest parjol cu o sticla de Sauvignion blanc de Liliac, un vin foarte bun

,

IMG-20180301-WA0000

 

O sa spuneti ca la asemenea meniu , mergea, mai degraba un vin rosu. De acord, doar ca am ales alb gandindu-ne la colegul nostru avocatul-pelican care a comandat un somon. Or somon dres cu vin rosu nu prea mergea, asa ca ne-am sacrificat cu eleganta. Aici ne-am amintit din nou de “The Ace” care avea cu mancarea o relatie foarte rece . “Constantinescu mananca cu un nod in gat ca si cum ar avea mereu o datorie de platit” obisnuia sa spuna Gavril Muresan, fostul Director general adjunct al Allianz Tiriac, un tip de o rara eleganta.  In ciuda renumelui patronului, de om care se hraneste doar pentru ca-i musai, la The Ace se mananca bine. Avocatul-pelican i-a dat somonului din  farfuria proprie nota 8, adica bine spre foarte bine. Par voie de conséquence, il credem pe cuvant, omul e un obisnuit al carciumelor cu staif.

IMG-20180301-WA0004

 

In mod cu totul surprinzator ceilalti doi boieri, au ales oaia. Niste cotlete de berbecut, respectiv, pastrama de oaie, cum vedeti in imaginile pe care vi le pun la dispozitie. Omul cu pastrama n-a fost prea incantat , o spun de la bun inceput. Cam tare, cam atoasa, cam nu stiu cum. Dar riscul face parte din profesia de asigurator asa ca l-am plasat in reasigurare si retrocesiune, impartind cu el corespunzator portiile noastre , pe principiul mutualitatii. Adica sa mearga vinul, sa cante muzica ! Si ajunsi la acest capitol, sa spunem ca barul de la “The Ace” ne-a intampinat cu o combinatie de muzica neagra (blues)  si jazz care a uns pe suflet inimile noastre de masculi ajunsi, ba chiar un pic trecuti de pragul celor 50 de primaveri. Am identificat Sugar Blue, Rick Estrin, Miles Davis. Cam asta recomanda doctorul, indiferent de ce boala suferi !

IMG-20180301-WA0003IMG-20180301-WA0002

Am incheiat festinul, apoteotic cu un digestiv si o cafea. La nota de plata nu ne-am bagat , ca eram invitati, dar am observat un rictus nervos pe fata omului care a scos portofelul, semn ca se putea si mai bine. Trecand insa peste acest mic detaliu care pe noi ne-a lasat rece, as trage concluzia ca macar la o ocazie, merita sa mergeti la “The Ace”. Eu, unul o sa revin, daca fiu-meu trece de examenul de admitere la liceu, in vara. Daca nu atunci, poate cand ma  mai invita cineva. Doamne-ajuta !

 

“The ace” sau carciuma unui guru al asigurarilor

Da, despre el este vorba, Cristian Constantinescu, fostul CEO de la Allianz-Tiriac. “The ace” e carciuma lui, deschisa prin septembrie anul trecut , in Centrul Vechi. Mai exact pe strada Lipscani nr 78, aproape de intersectia cu B-dul Bratianu  si fostul magazin Bucuresti.

pub_3

Stiam de proiectul carciumii de mai bine de un an. Cand am deschis seria interviurilor de pe blog,primul om cu care am ales sa discut a fost Cristian Constantinescu . La finalul discutiei, stiindu-l un om inca activ l-am intrebat cu ce-si ocupa timpul, dupa pensionare. Nea Cristi a scos schitele carciumii pe masa , sa ne demonstreze ( eram doua persoane)  ca nu sta degeaba. Mai mult decat atat m-a consultat in legatura cu un detaliu important legat de stabiliment ” Spune tu, ma Titi, ca esti om de comunicare , ce nume sa-i dau ? Dupa o pauza de gandire, ca sa par mai interesant, mi-am incretit fruntea corespunzator si am decretat timid : ” As zice sa-i spuneti simplu  “Restaurant CC”, ca asa va spunea toata lumea cand nu sunteti de fata. N-a parut surprins dar nici  multumit, dovada ca , in final l-a numit “The ace “.

 

S-a potrivit sa vizitam carciuma asului intr-o vineri seara si nu, nu era zi de salariu . A fost mai mult decat atat , unul din cei trei prieteni alaturi de care am pornit la treaba, s-a oferit sa faca  cinste, ca sa sarbatorim cu totii semnarea unui contract important pentru el. Si cum e frumos sa  profiti de o asemenea pleasca, iata-ne la ora sapte seara in fata carciumii “The ace”

 

De nimerit, n-a fost o problema,  restaurantul e amplasat chiar cu fata la strada, luminat “a giorno”, cu un afis mare la intrare in care era anuntata prestatia de stand up comedy a lui Gabi Jugaru pentru seara aceea. Ma rog, chestie de gusturi, personal preferam Eric Clapton dar probabil ca omul avea alte angajamente in seara aia . Ne-a intampinat la intrare Florin, un chelner foarte prietenos care la auzul informatiei ca-l cunoastem pe patron ne-a recomandat sa mergem la demisol,  unde era mai cald si atmosfera mai intima. Am banuit ca-i o smecherie la mijloc asa ca am vrut sa inspectam mai intai  toate saloanele carciumii, sa avem ce sa povestim pe blog.  Cu ocazia asta am aflat si smecheria .

 

Restaurantul e organizat pe patru nivele, demisolul si parterul fiind ocupate de  pub, respectiv bistro .La primul etaj dai de un salon mai  maricel dedicat servirii mesei in sistem restaurant (sclifosit) iar ultimul nivel e ocupat de o terasa ( rooftop) care cred ca e de mare efect pe timpul verii. Cladirea, am aflat de la prietenul Florin rezista la un cutremur de noua grade pe scara  Richter si la circa 40 grade alcool consumat sub diferite forme.  E vrajeala, ne-am spus, toata lumea stie ca in Centrul Vechi majoritatea cladirilor stau sa cada. Asa este, ne-a spus Florin numai ca restaurantul a fost daramat si reconstruit de la zero  catre patron. Na, ca v-am tras-o ! Am inghitit in sec si parca tuica de Zetea cu care am inceput inspectia muncii, a alunecat mai bine pe gaturile noastre uscate.

 

Si acum sa va spun care-i poanta cu recomandarea de a  merge jos la bar, cand noi aspiram spre   zona de restaurant , din motive de fete de masa albe si apretate, pahare mari si curate,  adica cadrul ideal unde barfa se simte la ea acasa,  nestingherita de futilitatile transcendente ale imaginarului colectiv.  La etaj era mai frig, asta e explicatia, nu va mai tin pe jar. . Ni s-a spus ca pot sa mareasca tirajul centralei dar ca o sa mai dureze pana se va face simtit efectul caldurii, asa ca am ales in final sa stam in barul de la demisol. Nu erau fete de masa dar erau multe plasme Tv, scaune inalte tip cocostarc si un seminintuneric ideal pentru destainuiri compromitatoare despre piata. Piata asigurarilor. Pentru ca, ceea ce nu v-am precizat pana acum este ca toti cei  patru muschetari din jurul mesei eram, intr-un fel sau altul, ancorati in piata asigurarilor. Mai mult decat atat, trei dintre noi avusesera ocazia sa lucreze la Allianz-Tiriac , in perioada cand “the ace ” era Director general al firmei. Venise vremea revansei.

 

Am inceput, de incalzire cum v-am spus, cu o tuica de Zetea, cam 35-40 de grade, servita in toiuri mici si reci, ca in vremurile bune ale ADAS-ului.  La a doua tura limbile noastre s-au mai desmortit , prilej pentru a depana o tura de amintiri din vremea cand seful nostru cel mare era Nea Cristi. Am rememorat povesti nemuritoare despre posesorul unui limbaj colorat, ca sa nu zic deocheat, mai ales cand vorbea la telefon. Cu fraze precum “Mai lasa-ma fa in pace, nu vezi ca esti proasta “, de exemplu. Si nu , nu se adresa lui “Lady in red” de la UNSAR ci chiar “Doamnei “, nimeni alta decat Presedinta CSA din acele vremuri, nu-i dau numele ca o stiti. (vezi articolul de pe blog, intitulat “Doamna )”. In ciuda virulentei, limbajului colorat al lui CC ii lipsea agresivitatea,  rautatea, otrava.  Tonul injuraturilor  lui genera mai degraba amuzament si nicidecum  teama. Un tip pe care puteai sa-l pizdui in gand, dar nu puteai  sa  ai  resentimente fata de el. Si uite-asa am ajuns si la a treia tuica de Zetea. Povestea continua intr-o postare viitoare.

Daca v-a placut, dati like sa aflu si eu. Ma gasiti si pe pagina de FB    

 

Nu-l omoram noi, lasa-l ca moare singur

Intr-un interviu realizat acum ceva vreme, l-am intrebat pe Misu Negritoiu, pe atunci presedinte al ASF daca si-ar plasa economiile intr-o asigurare de viata cu acumulare de capital.  Omul a fost sincer. Mi-a spus ca nu mai are varsta potrivita sa-si incheie o polita unit linked si a completat amuzat ” Pot sa-ti spun in ce investesc acum, in fonduri mutuale”. Nu in banci, nu in obligatiuni, nu pe bursa. nu in pensii facultative ci in fonduri mutuale.

 

Bancher versat la viata lui, Negritoiu stia ce spune si ce face. Ca el sunt multi oameni de afaceri care fac la fel, pornind de la un calcul simplu legat de raportul  dintre randament si risc. La banci si in cumpararea de bonduri , riscul e mic dar la fel sunt si dobanzile. Pe bursa , e invers dar aici nu se baga oricine, trebuie sa stii sa joci. Fondurile mutuale apar astfel ca o solutie de echilibru intre risc si castig. Mai mult ca la banca , mai putin ca pe bursa dar cu o doza de risc acceptabila, date fiind regulile de investire diversificata impuse de ASF  si trecute in prospectele fondurilor.

 

Mi-am adus aminte de aceasta intamplare atunci cand am vazut declaratia Olgutei Vasilescu cu privire la pilonul2 de pensii. NU se desfiinteaza, a spus ministrul muncii dar “analizam posibilitatea ca fiecare persoana sa poata sa aleaga daca vrea sau nu sa cotizeze la acest pilon”. Olguta a oferit exemplul personal in argumentarea acestei afirmatii . La varsta de 34-35 de ani, ea a avut sansa sa poata opta pentru unul dintre piloni si a ales sa ramana in pilonul de stat pe considerentul ca niciodata statul nu poate sa dea faliment. Gandire psd-ista, veti spune. E greu dar nu imposibil ca statul  dea faliment dar, pe de alta parte, situatii in care nu mai poate plati pensiile s-au vazut destule. In fine, sa nu deviem de la subiect.

In conditiile in care guvernele nu si-au indeplinit obligatia  de a majora contributia la pilonul 2 conform calendarului stabilit prin lege,  cum credeti ca vor reactiona participantii cand vor avea  posibilitatea sa opteze intre pilonul 1 si pilonul 2 ? Nu vor gandi ei oare ca Olguta ? Adica hai dom’ne sa ne intoarcem la stat, ca statul nu poate sa dea faliment ?

 

Si daca fondurile vor pierde masiv cotizanti, nu cumva vor fi nevoite sa traga obloanele? Ca in orice afacere financiara, ca sa rezisti, ai nevoie de o masa critica de clienti, ca  sa-ti acoperi cheltuielile de administrare si taxele catre stat, ca sa nu mai vorbim de profit. Din aceasta perspectiva gandirea PSD este mai mult decat clara : Nu-i omoram noi, lasa-i ca mor si singuri. Decat (!!!) le dam o mana de ajutor. O solutie mai buna in fata valului de proteste care ar fi urmat in caz ca s-ar fi anuntat inchiderea pilonului 2, nici ca se putea gasi

In final va reamintesc invitatia de  a vizita  noua pagina de facebooka blogului la adresa   https://www.facebook.com/tandem