Sunt asigurarile un loc de munca calduț ?

 

O cariera in asigurari nu e un lucru la indemana oricui in ziua de azi.  Prin anii 90, era mai usor. Un CV care sa ateste studiile facute si recomandarea unui prieten, integrat deja in sistem, puteau sa fie argumente suficiente pentru angajare.

Erai inginer auto si voiai sa lucrezi intr-o banca? Mai greu. In asigurari insa, aveai loc. Daca nu la daune, atunci in vanzari sau poate chiar la departamentul de subscrieri unde puteai incepe sa inveti o meserie.

Ai terminat matematica si nu voiai sa lucrezi in invatamant? Nicio problema, asigurarile tocmai aveau nevoie de viitori actuari. Mai au si azi, e-adevarat…

In fine, aveai spirit antreprenorial si voiai sa reusesti pe cont propriu? Primii intermediari tocmai se autorizau la Comisia de Supraveghere.

Ce vreau sa spun? Ca in perioada de inceput a pietei, oamenii din asigurari au avut sansa imensa sa se reseteze profesional, daca si-au dorit acest lucru. Sa porneasca pe un drum nou, sa puna umarul la (re)nasterea unei ramuri economice, cu vechi traditii in Romania. Eu, unul, nu stiu  o alta industrie din Romania care sa fi beneficiat de un astfel de moment zero.

Arc peste timp: astazi, o recomandare poate ajuta la angajare, dar nu mai este suficienta. Lumea s-a schimbat radical si, o data cu ea, si oamenii din asigurari.  Cei vechi au acumulat experienta si competente, odata cu trecerea timpului si cu evolutia pietei. Cei tineri au energie si vin sa rastoarne muntii cu telefonul de gat si castile in urechi. Clientul a evoluat si el. A devenit mai sofisticat, mai educat, mai pretentios in legatura cu serviciile de care beneficiaza, raportate la banii pe care-i plateste.

Sa luam cateva exemple. In marketingul traditional, de pilda, acum 30 de ani, accentul se punea in mare masura pe promovarea clasica. Firmele investeau bani  in presa scrisa, radio sau TV sub forma interviurilor sau spoturilor video difuzate pe micile ecrane. Se cheltuia pe tiparituri (pliante, brosuri, cataloage), bannere roll-up, agende, calendare, brichete sau umbrele  branduite cu sigla firmei. Insa, cu toate eforturile, interactiunea cu clientul si mai ales masurarea acesteia era destul de redusa. Comunicarea era si ea unidirectionala (doar dinspre firma spre client, nu si invers), iar rezultatele ei se puteau observa doar intr-un interval lung de timp.

Astazi, in era internetului si a retelelor de socializare, vorbim, in mod prioritar de marketing digital sau poate de un mix. Avantajele sunt evidente. Interactiune mare cu clientii, costuri reduse, adresabilitate globala, masurarea rezultatelor aproape in timp real.

Toate bune si frumoase, numai ca, pentru omul de marketing din asigurari, o astfel de oportunitate profesionala vine intotdeauna la pachet cu o presiune fantastica. De fapt aici voiam sa ajung. Nevoile clientului se schimba rapid, concurenta sufla in ceafa, actionarii vor profit. E nevoie de pregatire serioasa in domeniu, de rezistenta la stres, de flexibilitate. Nu mai merge doar cu agende si calendare. In plus, el ajunge acasa rupt de oboseala, exact in momentul in care cei mici vor sa se joace cu mama sau cu tata. Este bine platit? Eu zic sa va mai ganditi. Poate ca-i platit doar corect, pe masura efortului depus si a cunostintelor acumulate in tot felul de cursuri si sesiuni de training.

Si exemplul omului de la marketing poate fi extins la toate departamentele dintr-o institutie din asigurari. La auto, la sanatate, la viata, la bunuri.

In spatele lansarii pe piata a unei polite noi, ca sa luam un alt exemplu, e o pregatire imensa, multa stiinta si mult efort intelectual. Initial se fac studii de piata, de evaluare a concurentei si abia apoi produsul e conturat in departamentele de dezvoltare specializate. Actuarii fac calculele de oportunitate si rentabilitate, subscriitorii concept produsul final. Apoi vanzarile pregatesc reteaua cu tot ce decurge de aici: sesiuni de training pentru personalul din agentii si sedinte de instruire pentru cei implicati in distributie. Marketingul si promovarea noului produs sunt la fel de importante, iar despre vanzarea in sine, nici nu mai vorbesc. Toti oamenii implicati in proiect depun un efort urias, fizic si intelectual, pentru ca omul de pe strada sa beneficieze in final de un produs care ii face viata mai sigura si mai usoara. Care-l mentine in zona lui de confort psihic, permitandu-i sa se dedice linistit muncii si familiei sale.

Cine crede ca asigurarile sunt doar un loc caldut si bine platit se inseala amarnic. Se munceste pe branci, iar raspunderea este uriasa daca ne gandim ca lucratorii din aceasta industrie contribuie la plata in fiecare zi calendaristica a unor despagubiri de circa 3 milioane de euro, clientilor aflati in dificultate.  Si asta numai pentru a onora o promisiune facuta la incheierea politei.

Iar campania desfasurata de UNSAR in aceasta perioada, #OAMENIIdinAsigurari, fix asta vrea sa scoata in evidenta. Ca oamenii din asigurari trebuie apreciati cel putin la fel de mult ca cei care lucreaza in alte domenii financiare.

Cateva rezultate ale acestui demers, puse la dispozitie de UNSAR sunt, cred, concludente. Pana la 10 iunie, campania a avut aproape 800.000 de afisari pe Facebook, respectiv circa 1,7 milioane afisari pe Google Ads. Adaugam la asta materiale aparute in presa scrisa (ex. Adevarul ) si mentiuni in diverse emisiuni TV  (ex. Apropo TV) pentru a trage concluzia ca in ceea ce priveste recunoasterea sociala a domeniului asigurarilor, lucrurile se misca .

Inca timid, dar in directia corecta.

(Articol inspirat de Campania UNSAR – OAMENII din Asigurari.)

 

One response to “Sunt asigurarile un loc de munca calduț ?”

  1. Mihai Lucanu says:

    Asigurarile au fost un loc de munca convenabil pentru multe personaje absorbite de vidul din sistem de acum 15-25 de ani.
    S-au format piramide ale asigurarilor, un adevarat complex demn de Egiptul antic.
    Din pacate, in urmatorii 10 ani se vor schimba multe lucruri, din 2 cauze majore – restrangerea asigurarilor auto (RCA & Casco) si automatizarea proceselor.

Lasa un comentariu:

Your email address will not be published.