“The ace” sau carciuma unui guru al asigurarilor

Da, despre el este vorba, Cristian Constantinescu, fostul CEO de la Allianz-Tiriac. “The ace” e carciuma lui, deschisa prin septembrie anul trecut , in Centrul Vechi. Mai exact pe strada Lipscani nr 78, aproape de intersectia cu B-dul Bratianu  si fostul magazin Bucuresti.

pub_3

Stiam de proiectul carciumii de mai bine de un an. Cand am deschis seria interviurilor de pe blog,primul om cu care am ales sa discut a fost Cristian Constantinescu . La finalul discutiei, stiindu-l un om inca activ l-am intrebat cu ce-si ocupa timpul, dupa pensionare. Nea Cristi a scos schitele carciumii pe masa , sa ne demonstreze ( eram doua persoane)  ca nu sta degeaba. Mai mult decat atat m-a consultat in legatura cu un detaliu important legat de stabiliment ” Spune tu, ma Titi, ca esti om de comunicare , ce nume sa-i dau ? Dupa o pauza de gandire, ca sa par mai interesant, mi-am incretit fruntea corespunzator si am decretat timid : ” As zice sa-i spuneti simplu  “Restaurant CC”, ca asa va spunea toata lumea cand nu sunteti de fata. N-a parut surprins dar nici  multumit, dovada ca , in final l-a numit “The ace “.

 

S-a potrivit sa vizitam carciuma asului intr-o vineri seara si nu, nu era zi de salariu . A fost mai mult decat atat , unul din cei trei prieteni alaturi de care am pornit la treaba, s-a oferit sa faca  cinste, ca sa sarbatorim cu totii semnarea unui contract important pentru el. Si cum e frumos sa  profiti de o asemenea pleasca, iata-ne la ora sapte seara in fata carciumii “The ace”

 

De nimerit, n-a fost o problema,  restaurantul e amplasat chiar cu fata la strada, luminat “a giorno”, cu un afis mare la intrare in care era anuntata prestatia de stand up comedy a lui Gabi Jugaru pentru seara aceea. Ma rog, chestie de gusturi, personal preferam Eric Clapton dar probabil ca omul avea alte angajamente in seara aia . Ne-a intampinat la intrare Florin, un chelner foarte prietenos care la auzul informatiei ca-l cunoastem pe patron ne-a recomandat sa mergem la demisol,  unde era mai cald si atmosfera mai intima. Am banuit ca-i o smecherie la mijloc asa ca am vrut sa inspectam mai intai  toate saloanele carciumii, sa avem ce sa povestim pe blog.  Cu ocazia asta am aflat si smecheria .

 

Restaurantul e organizat pe patru nivele, demisolul si parterul fiind ocupate de  pub, respectiv bistro .La primul etaj dai de un salon mai  maricel dedicat servirii mesei in sistem restaurant (sclifosit) iar ultimul nivel e ocupat de o terasa ( rooftop) care cred ca e de mare efect pe timpul verii. Cladirea, am aflat de la prietenul Florin rezista la un cutremur de noua grade pe scara  Richter si la circa 40 grade alcool consumat sub diferite forme.  E vrajeala, ne-am spus, toata lumea stie ca in Centrul Vechi majoritatea cladirilor stau sa cada. Asa este, ne-a spus Florin numai ca restaurantul a fost daramat si reconstruit de la zero  catre patron. Na, ca v-am tras-o ! Am inghitit in sec si parca tuica de Zetea cu care am inceput inspectia muncii, a alunecat mai bine pe gaturile noastre uscate.

 

Si acum sa va spun care-i poanta cu recomandarea de a  merge jos la bar, cand noi aspiram spre   zona de restaurant , din motive de fete de masa albe si apretate, pahare mari si curate,  adica cadrul ideal unde barfa se simte la ea acasa,  nestingherita de futilitatile transcendente ale imaginarului colectiv.  La etaj era mai frig, asta e explicatia, nu va mai tin pe jar. . Ni s-a spus ca pot sa mareasca tirajul centralei dar ca o sa mai dureze pana se va face simtit efectul caldurii, asa ca am ales in final sa stam in barul de la demisol. Nu erau fete de masa dar erau multe plasme Tv, scaune inalte tip cocostarc si un seminintuneric ideal pentru destainuiri compromitatoare despre piata. Piata asigurarilor. Pentru ca, ceea ce nu v-am precizat pana acum este ca toti cei  patru muschetari din jurul mesei eram, intr-un fel sau altul, ancorati in piata asigurarilor. Mai mult decat atat, trei dintre noi avusesera ocazia sa lucreze la Allianz-Tiriac , in perioada cand “the ace ” era Director general al firmei. Venise vremea revansei.

 

Am inceput, de incalzire cum v-am spus, cu o tuica de Zetea, cam 35-40 de grade, servita in toiuri mici si reci, ca in vremurile bune ale ADAS-ului.  La a doua tura limbile noastre s-au mai desmortit , prilej pentru a depana o tura de amintiri din vremea cand seful nostru cel mare era Nea Cristi. Am rememorat povesti nemuritoare despre posesorul unui limbaj colorat, ca sa nu zic deocheat, mai ales cand vorbea la telefon. Cu fraze precum “Mai lasa-ma fa in pace, nu vezi ca esti proasta “, de exemplu. Si nu , nu se adresa lui “Lady in red” de la UNSAR ci chiar “Doamnei “, nimeni alta decat Presedinta CSA din acele vremuri, nu-i dau numele ca o stiti. (vezi articolul de pe blog, intitulat “Doamna )”. In ciuda virulentei, limbajului colorat al lui CC ii lipsea agresivitatea,  rautatea, otrava.  Tonul injuraturilor  lui genera mai degraba amuzament si nicidecum  teama. Un tip pe care puteai sa-l pizdui in gand, dar nu puteai  sa  ai  resentimente fata de el. Si uite-asa am ajuns si la a treia tuica de Zetea. Povestea continua intr-o postare viitoare.

Daca v-a placut, dati like sa aflu si eu. Ma gasiti si pe pagina de FB    

 

Nu-l omoram noi, lasa-l ca moare singur

Intr-un interviu realizat acum ceva vreme, l-am intrebat pe Misu Negritoiu, pe atunci presedinte al ASF daca si-ar plasa economiile intr-o asigurare de viata cu acumulare de capital.  Omul a fost sincer. Mi-a spus ca nu mai are varsta potrivita sa-si incheie o polita unit linked si a completat amuzat ” Pot sa-ti spun in ce investesc acum, in fonduri mutuale”. Nu in banci, nu in obligatiuni, nu pe bursa. nu in pensii facultative ci in fonduri mutuale.

 

Bancher versat la viata lui, Negritoiu stia ce spune si ce face. Ca el sunt multi oameni de afaceri care fac la fel, pornind de la un calcul simplu legat de raportul  dintre randament si risc. La banci si in cumpararea de bonduri , riscul e mic dar la fel sunt si dobanzile. Pe bursa , e invers dar aici nu se baga oricine, trebuie sa stii sa joci. Fondurile mutuale apar astfel ca o solutie de echilibru intre risc si castig. Mai mult ca la banca , mai putin ca pe bursa dar cu o doza de risc acceptabila, date fiind regulile de investire diversificata impuse de ASF  si trecute in prospectele fondurilor.

 

Mi-am adus aminte de aceasta intamplare atunci cand am vazut declaratia Olgutei Vasilescu cu privire la pilonul2 de pensii. NU se desfiinteaza, a spus ministrul muncii dar “analizam posibilitatea ca fiecare persoana sa poata sa aleaga daca vrea sau nu sa cotizeze la acest pilon”. Olguta a oferit exemplul personal in argumentarea acestei afirmatii . La varsta de 34-35 de ani, ea a avut sansa sa poata opta pentru unul dintre piloni si a ales sa ramana in pilonul de stat pe considerentul ca niciodata statul nu poate sa dea faliment. Gandire psd-ista, veti spune. E greu dar nu imposibil ca statul  dea faliment dar, pe de alta parte, situatii in care nu mai poate plati pensiile s-au vazut destule. In fine, sa nu deviem de la subiect.

In conditiile in care guvernele nu si-au indeplinit obligatia  de a majora contributia la pilonul 2 conform calendarului stabilit prin lege,  cum credeti ca vor reactiona participantii cand vor avea  posibilitatea sa opteze intre pilonul 1 si pilonul 2 ? Nu vor gandi ei oare ca Olguta ? Adica hai dom’ne sa ne intoarcem la stat, ca statul nu poate sa dea faliment ?

 

Si daca fondurile vor pierde masiv cotizanti, nu cumva vor fi nevoite sa traga obloanele? Ca in orice afacere financiara, ca sa rezisti, ai nevoie de o masa critica de clienti, ca  sa-ti acoperi cheltuielile de administrare si taxele catre stat, ca sa nu mai vorbim de profit. Din aceasta perspectiva gandirea PSD este mai mult decat clara : Nu-i omoram noi, lasa-i ca mor si singuri. Decat (!!!) le dam o mana de ajutor. O solutie mai buna in fata valului de proteste care ar fi urmat in caz ca s-ar fi anuntat inchiderea pilonului 2, nici ca se putea gasi

In final va reamintesc invitatia de  a vizita  noua pagina de facebooka blogului la adresa   https://www.facebook.com/tandem

O chestiune de lipsa de transparenta pe piata asigurarilor

Inainte de  anii 2000, ca jurnalist, imi faceam un titlu de glorie ca prin februarie sa adun date si sa fac clasamente  ale companiilor pe clase de asigurari. Compania aia a crescut, cealalta a scazut si care au fost motivele. Intrebam specialisti, faceam corelatii cu industrii conexe. Daca era vorba de asigurarile de locuinte ma uitam la  piata imobiliara si cea a constructiilor; la CASCO, urmaream  cum a evoluat leasingul auto si vanzarile de masini noi.   Pana sa apara raportul anual al institutiei de supraveghere, tarziu, prin mai -iunie,cititorii aflau deja din presa economica cam tot ce era esential din evolutia industriei in anul precedent.

 

 

Cifrele nu erau usor de procurat. Internetul nu era dezvoltat, departamente de PR ale companiilor nu existau, faceam o munca care astazi nu se mai practica. O sa spuneti ca ziaristul a devenit comod, sta in redactie, se informeaza de pe internet, are telefon mobil,  e smecher. Nu, nicidecum,  nu asta-i cauza. Sintagmele care o definesc se numesc Consiliul Concurentei, schimb de informatii confidentiale, practici neloiale, anchete si investigatii, amenzi si penalitati. Cu alte cuvinte , un mare amestec in libertatea de informare.

 

Vreti sa stiti acum cat a fost piata CASCO in 2017 ? Luati-va gandul pana prin luna mai, cand va spune ASF, ca doar nu-i nicio graba, nu-i  asa ? In anii 2000 primeam prin fax tot ce ne interesa, nu existau  mijloace moderne de comunicare dar exista o transparenta mult mai mare, in sprijinul consumatorului, pe care se tot bate moneda astazi ca trebuie asezat in centrul atentiei. Consumatorul insa nu mai poate decide in cunostinta de cauza, neavand informatia in timp util, iar cand in sfarsit o are, nu-l mai intereseaza, fiind prea veche.

 

Dovada e ancheta institutiei condsa de dl Chiritoiu, in cazul Unsar – Media XPrimm. Ati mai auzit ceva de ea ? Se suspecteaza faptul ca cifrele  raportate la Asociatie de catre companiile membre erau folosite de XPrimm in scopul manipularii pietei,  profitand de calitatea ei de firma de PR platita de UNSAR. Adica XPrimm  le spunea celor de la firma X cat a subscris in februarie firma Y pe o anumita clasa. Cel putin asa imi imaginez. Ei si ? Va inchipuiti oare ca, folosind aceasta informatie, firmei concurente ii cresteau vanzarile peste noapte ?  Sau celeilalte ii scadeau, dupa caz ?

 

Sa fim seriosi, e noaptea mintii. Sub pretextul informatiilor confidentiale, Consiliul Concurentei n-a facut altceva decat sa omoare o revista utila pietei (Profil asigurari) , sa lase presa fara obiectul muncii si sa starneasca o frica generalizata  in cadrul companiilor in a oferi orice fel de informatii. Poate asta si-a dorit omul, mai stii ?

 

 

Incepand de astazi, postarile mele vor fi disponibilie si pe noua pagina de facebook, pe care am inaugurat-o ieri. Nu uitati sa dati like,  sa scrieti comentarii dupa bunul plac Adresa este   https://www.facebook.com/tandem

Ce este telematics si la ce foloseste ?

Telematics, suna ciudat ,  e un cuvant desprins parca din seria filmelor frantuzesti cu Asterix, Obelix sau Panoramix.  Cuvantul asta mi-a atras atentia in contextul in care am primit o invitatie din partea BAAR si ISF la o conferinta pe teme auto care va avea loc la inceputul lunii martie. Telematics, va fi tema principala a conferintei.

 

Din ce spun oamenii aia in invitatie, avem de-a face cu o tehnologie moderna  de transmitere de la distanta  a informatiilor privind comportamentul soferilor. Adica o cutiuta pe care o tii  probabil in torpedou si care estimeaza de cate ori pui frana inutil, cat de atent esti la volan, cat de prudent, cum stai cu reactiile, cu emotiile etc.

 

E drept noi folosim  alte instrumente, mai practice, cum ar fi antiradare, camere smechere care ne filmeaza in timp ce ne mutam din mers  pe scaunul din dreapta, telefoane care imortalizeaza acul vitezometrului la 200 km/h, ca sa avem cu ce ne lauda pe facebook. Si-apoi de ce ai accepta sa porti cu tine in masina un astfel de device, cand tu esti mama si tatal soferilor din lumea asta larga ? Cand esti cel mai  tare  la pornirea de pe loc dintre toti cei aflati la semafor ? Cand toti te recunosc  ca regele neincoronat al curselor ilegale din cartier?

 

Pentru bani , ar fi un raspuns inteligent. Tehnologia telematica  ar putea sa aiba o larga aplicabilitate in industria asigurarilor, contribuind la reducerea primei de asigurare la politele CASCO . Adica esti un sofer  atent, prevazator, echilibrat , prudent, nu bruschezi comenzile masinii ? Cutiuta inregistreaza si transmite datele la distanta catre un centru al asiguratorului, si la urmatoarea reinnoire a politei poti beneficia de un tarif mai mic. E drept ca, in cazul asta, Loganul tau tunat nu va mai fi  aspirator de gagici.  Mai mult decat atat te poti trezi ca esti gratulat de ceilalti soferi cu apelative precum : ciumpalac, cacanar,  poponaut, mototol etc. Ce faci ? Inchizi geamul, pornesti  aerul conditionat si dai casetofonul pe emisiunea de asigurari” Ora de risc” a lui lui Sergiu Costache de la RFI.

 

Veti spune ca o asfel de tehnologie cum e telematics e prea avansata pentru noi, s-ar potrivi  mai bine occidentalilor. Sunteti  in eroare fratilor , exista si la noi o firma care ofera in prezent cutiuta minune clientilor sai CASCO . Este vorba de Groupama Asigurari, un asigurator bine cotat pe piata. Am aflat, pe surse, de la organizatorii conferintei ca se negociaza cu un omulet din compania frantuzeasca sa vina si sa explice auditoriului care-i treaba, cum functioneaza telematics, cu cat poate fi redus pretul asigurarii, ce rezultate au obtinut pana acum. Si va mai fi si un oaspete strain cae sa acopere mai bine dimensiunea problemei. Va fi interesant, ce mai..

.

A doua tema principala a conferintei va urmari impartasirea unor tehnologii moderne de reparatie a autovehiculelor. Niste oameni priceputi   vor discuta si vor face demonstratii practice a unor metode prin care se pot reduce costurile reparatiilor fara sa se faca rabat de la calitate sau la siguranta masinii. Cam cum vedeti pe  canalul Discovery, emisiunea “Cum se fabrica”.

Nu va lipsi organul din peisaj , adica ASF, reprezentata la cel mai inalt nivel de chiar presedintele Leo Badea si cei doi vivepresedinti. Nu va lipsi nici Madalin Rosu, presedintele BAAR si nici alte VIP-uri din piata.

O sa va intrebati,de cand s-a apucat BAAR sa faca conferinte ?  Chiar de anul asta , spun reprezentantii institutiei. Vor sa fie mai vizibili in spatiul public de cand li s-a conferit prin lege un statut de institutie cheie in piata asigurarilor. Si-au facut un nou site, sunt prezenti si pe facebook, organizeaza campanii de educatie rutiera. Cum stau cu rezultatele pe 2017, puteti afla la conferinta, daca v-am convins sa veniti. Data evenimentului este  5 martie 2018 si, da, e cu masa de pranz.

 

 

 

Despre constatatorii de daune si autorizarea lor

Despre schimbarile legislative   referitoare la activitatea constatatorilor de daune auto , aparute sau preconizate sa apara, se stiu putine lucruri. Avem , pe de o parte Norma 39/2016 privind asigurarile auto, aparuta deja. Aici se vorbeste despre specialistul de constatare daune si conditiile de avizare si inregistrare a acestuia de catre ASF. Studii superioare cu profil tehnic, cazier curat, cursuri de pregatire la ISF si in final, evident, inscrierea in Registru constatatorilor. Cred ca mai are nevoie si de ceva pregatire practica dar nu vad unde ar putea sa o faca daca nu a mai lucrat in sistem anterior.

Avem pe de alta parte o Norma dedicata special constatatorilor, aflata in pregatire la ASF. Un grup de lucru s-a aplecat sarguincios asupra problemei, cu vuvuzele, cu tot ce trebuie, inclusiv cu oameni de la asociatiile din piata  , in calitate de bagatori de seama.

Ce e mai important de spus aici  este faptul ca Norma va clarifica statutul constatatorilor. Vom vedea daca  acestia isi vor desfasura activitatea ca persoane fizice liber profesioniste  sau numai  sub imputernicirea unei firme de constatari/ regularizari daune, adica altfel spus vor lucra in baza unui contract. Cam dupa modelul agentilor de asigurari. Se stie ca acestia nu pot lucra  decat ca persoane fizice autorizate,  in baza unui contract de agent , semnat cu asiguratorul. Si din punct de vedere fiscal , agentul de asigurare persoana fizica, trebuie sa fie inregistrat tot ca  PFA, pentru a-si putea fiscaliza veniturile. Asta presupune sa fie luat in evidenta la Camera de munca cu tot ce decurge de aici – impozite , pensii, asigurari sociale. Ideea unui constatator persoana fizica care actioneaza  independent de orice intelegere contractuala e o iluzie. Modelul agentului ar putea fi preluat cu usurinta de AsF pentru constatatorii de dauna, daca nu exista alte interese. Dar sa nu ne pripim cu concluziile…

Reiau discutia.Daca constatatorii nu vor putea lucra de capul lor , logic ar fi ca ei sa lucreze in cadrul unor firme de profil. Ca brutarul nu lucreaza la cizmarie si nici invers. Numai ca ,in prezent, firme de profil sunt putine pe piata, vreo 10, sa zicem. Mai mult decat atat, niciuna  nu se afla sub umbrela ASF. Cu putine exceptii, toate functioneaza in baza legii societatilor comerciale, ceea ce nu e bine daca vrem sa reglementam corect acest domeniu. E drept, multe dintre ele, au functionat o vreme ca brokeri de asigurari insa statutul nu se potrivea cu profilul activitatii si in plus existau mai multe dezavantaje: raportari complicate, controale, amenzi, probleme.

Concluzia este ca puzderia de constatatori care se scolesc in prezent la ISF pentru a-si obtine avizarea n-au locuri de munca disponibile in prezent la firmele de profil din piata. Vor trebui sa-si infiinteze unele noi si probabil asa se va si intampla. Multi daunasi care astazi lucreaza in firme de asigurari isi vor lua soarta in maini, in speranta unor castiguri mai bune, fara constrangerea si rigoarea multinationalelor.

Norma aflata in pregatire va trebui insa sa explice  clar daca firmele de constatari daune, mai noi sau mai vechi vor fi singurele autorizate de ASF ( in afara asiguratorilor, evident) pentru aceasta activitate sau NU va exista o astfel de regula. In caz contrar,presupunand ca orice firma   va avea dreptul sa faca constatari de daune , fara sa functioneze sub controlul  ASF, atunci auzurile vor inflori. Service-rile sunt cel mai bun exemplu de un astfel de conflict de interese.

 

Bursucul are mereu prioritate in fata ratei !

 

Figura cu rata din postarea trecuta n-a starnit prea mare interes (comentarii), dar asa cum am promis, astazi va ofer si cateva dintre verdictele oferite de instantele din diferite orase ale Germaniei. Pentru ca spre deosebire de Codul Rutier Roman unde accentul este pus pe stabilirea vinovatiei in producerea unui accident, Legea circulatiei rutiere din Germania se bazeaza pe impartirea responsabilitatii in trafic.

 

 

Curtea suprema a landului Karlsruhe:

“Soferul (2) raspinde cu 60% in cazul unei franari bruste a soferului (1) din cauza unei rate salbatice care traverseaza strada. Faptul ca o rata traverseaza strada nu reprezinta un motiv intemeiat pentru o franare brusca a soferului (1). Protectia animalului trebuie sa cantareasca mai putin in comparatie cu protejarea traficului care-i urmeaza. Impotriva participantului la trafic (2), care-l loveste pe cel din fata sa functioneaza prezumtia relativa de vinovatie ca nu a pastrat o distanta de siguranta suficienta sau a circulat neatent”

 

 

Sa vedem acum ce trebuia sa faca soferul  (1)  daca animalul iesit in cale era mai mare decat o rata. Cat de mare ?  Sa zicem de marime medie, cam ca un bursuc (viezure). Cum ? N-ati intalnit   niciodata un bursuc traversand soselele Romaniei ? Doar caprioare blonde si gazele ? Nu-i nimc, ca sa va faceti o idee, un bursuc are 40-80 cm lungime (plus coada ) si 11-14 kg greutate si traieste cam 10 ani, daca nu dati cu masina peste el.

 

 

Judecatoria Stockach :

” Un sofer care, circuland pe un drum federal, franeaza vehiculul sau din cauza unui bursuc care fuge pe strada , nu incalca Regulamentul de circulatie rutiera. Animalul este de marime medie, astfel incat o coliziune ar putea conduce la daune mai mari, inclusiv la vatamari corporale. In aceste conditii exista un motiv intemeiat pentru franare. Cel care a lovit din spate inseamna ca nu a tinut o distanta de siguranta suficienta sau nu a fost atent. El raspunde in proportie de 100%”

O poveste cu o rata care trece strada si provoaca accident

Am redescoperit zilele trecute o carte foarte interesanta. Se cheama ” Rapunderea in accidentele rutiere‘, autori Paul Khun, Berndt Splitter, traducere din limba germana de Sorin Greceanu si Mihai Weber. Ca sa nu mai bat campii va, citez din prezentarea cartii gasita pe net :

“O culegere de texte juridice despre modul cum diferite instante din Germania au solutionat cazurile unor accidente rutiere. Spre deosebire de Codul Rutier Roman unde accentul este pus pe stabilirea vinovatiei in producerea unui accident, Legea circulatiei rutiere din Germania se bazeaza pe impartirea responsabilitatii in trafic.

Cu alte cuvinte, analizand circumstantele, in cele mai dese cazuri raspunderea pentru producerea unui accident rutier este una comuna soferilor implicati dar si autoritatilor publice care nu s-au achitat corect de obligatiile ce le reveneau in amenajarea/intretinerea strazilor sau altor factori. Cartea a aparut in Germania sub patronajul ADAC (ACR-ul german) in 2009 iar editia in limba romana apartine editurii UNSICAR despre care astazi , nu se mai stie mare lucru. Sa mai adaug faptul ca lucrarea are putin peste 600 de pagini iar traducatorii, (pe care ii cunosc personal,lucru cu care ma mandresc) sunt niste meseriasi binecunoscuti in piata asigurarilor. Oameni cu reputatie si coloana vertebrala !

 

 

N-am facut toata aceasta descriere ca sa va invit sa cumparati cartea. Istoria ei este una zbuciumata rau. A aparut acum aproape 10 ani la editura brokerilor de asigurari  dar n-a fost distribuita niciodata in marile lanturi de librarii (Carturesti, Elefant, Diverta etc). S-a muncit la ea enorm dar , in final , de lucrare au beneficiat foarte putini din cei carora le era adresata. Sa mai adaug fatul ca putinii straini care au ajuns intamplator, in posesia ei, au apreciat-o, laudand initiativa de a colabora pe acest proiect cu prestigiosul ADAC, efortul traducatorilorsi nu in ultimul rand, utilitatea lucrarii.

 

Si-acum sa trecem la fondul chestiunii. Schita de mai jos, este o provocare pe care v-o adresez. Avem un accident de circulatie, relativ banal. O rata care traverseaza strada, un autoturism (1) care franeaza pentru a evita coliziunea cu rata, un alt autoturism  (2) care vine din spate si loveste primul autoturism .

 

Si de aici vin intrebarile: Faptul ca o rata traverseaza strada, reprezinta un motiv intemeiat  pentru o franare brusca a soferului(1) ? Protectia animalului poate sa cantareasca mai putin decat siguranta circulatiei ? Dar daca in locul unei rate era o caprioara sau un porc mistret ?

 

Si , in final , cine credeti ca e vinovat si in ce proportie ?

 

Saptamana aceasta voi incerca sa va ofer si raspunsul adica  modul cum au solutionat diferite instante germane cazuri similare cu cel  de mai sus si modul in care  a fost apreciata impartirea raspunderii in cazul unor soferi care se confrunta cu astfel de situatii in trafic

 

Inchei aici asteptand comentariile voastre, nu inainte de a va spune ca un alt exemplu din aceasta carte il puteti gasi pe pagina de FB a Biroului Asiguratorilor auto la adresa  https://www.facebook.com/BAAR.Romania