“The ace” sau carciuma unui guru al asigurarilor

Da, despre el este vorba, Cristian Constantinescu, fostul CEO de la Allianz-Tiriac. “The ace” e carciuma lui, deschisa prin septembrie anul trecut , in Centrul Vechi. Mai exact pe strada Lipscani nr 78, aproape de intersectia cu B-dul Bratianu  si fostul magazin Bucuresti.

pub_3

Stiam de proiectul carciumii de mai bine de un an. Cand am deschis seria interviurilor de pe blog,primul om cu care am ales sa discut a fost Cristian Constantinescu . La finalul discutiei, stiindu-l un om inca activ l-am intrebat cu ce-si ocupa timpul, dupa pensionare. Nea Cristi a scos schitele carciumii pe masa , sa ne demonstreze ( eram doua persoane)  ca nu sta degeaba. Mai mult decat atat m-a consultat in legatura cu un detaliu important legat de stabiliment ” Spune tu, ma Titi, ca esti om de comunicare , ce nume sa-i dau ? Dupa o pauza de gandire, ca sa par mai interesant, mi-am incretit fruntea corespunzator si am decretat timid : ” As zice sa-i spuneti simplu  “Restaurant CC”, ca asa va spunea toata lumea cand nu sunteti de fata. N-a parut surprins dar nici  multumit, dovada ca , in final l-a numit “The ace “.

 

S-a potrivit sa vizitam carciuma asului intr-o vineri seara si nu, nu era zi de salariu . A fost mai mult decat atat , unul din cei trei prieteni alaturi de care am pornit la treaba, s-a oferit sa faca  cinste, ca sa sarbatorim cu totii semnarea unui contract important pentru el. Si cum e frumos sa  profiti de o asemenea pleasca, iata-ne la ora sapte seara in fata carciumii “The ace”

 

De nimerit, n-a fost o problema,  restaurantul e amplasat chiar cu fata la strada, luminat “a giorno”, cu un afis mare la intrare in care era anuntata prestatia de stand up comedy a lui Gabi Jugaru pentru seara aceea. Ma rog, chestie de gusturi, personal preferam Eric Clapton dar probabil ca omul avea alte angajamente in seara aia . Ne-a intampinat la intrare Florin, un chelner foarte prietenos care la auzul informatiei ca-l cunoastem pe patron ne-a recomandat sa mergem la demisol,  unde era mai cald si atmosfera mai intima. Am banuit ca-i o smecherie la mijloc asa ca am vrut sa inspectam mai intai  toate saloanele carciumii, sa avem ce sa povestim pe blog.  Cu ocazia asta am aflat si smecheria .

 

Restaurantul e organizat pe patru nivele, demisolul si parterul fiind ocupate de  pub, respectiv bistro .La primul etaj dai de un salon mai  maricel dedicat servirii mesei in sistem restaurant (sclifosit) iar ultimul nivel e ocupat de o terasa ( rooftop) care cred ca e de mare efect pe timpul verii. Cladirea, am aflat de la prietenul Florin rezista la un cutremur de noua grade pe scara  Richter si la circa 40 grade alcool consumat sub diferite forme.  E vrajeala, ne-am spus, toata lumea stie ca in Centrul Vechi majoritatea cladirilor stau sa cada. Asa este, ne-a spus Florin numai ca restaurantul a fost daramat si reconstruit de la zero  catre patron. Na, ca v-am tras-o ! Am inghitit in sec si parca tuica de Zetea cu care am inceput inspectia muncii, a alunecat mai bine pe gaturile noastre uscate.

 

Si acum sa va spun care-i poanta cu recomandarea de a  merge jos la bar, cand noi aspiram spre   zona de restaurant , din motive de fete de masa albe si apretate, pahare mari si curate,  adica cadrul ideal unde barfa se simte la ea acasa,  nestingherita de futilitatile transcendente ale imaginarului colectiv.  La etaj era mai frig, asta e explicatia, nu va mai tin pe jar. . Ni s-a spus ca pot sa mareasca tirajul centralei dar ca o sa mai dureze pana se va face simtit efectul caldurii, asa ca am ales in final sa stam in barul de la demisol. Nu erau fete de masa dar erau multe plasme Tv, scaune inalte tip cocostarc si un seminintuneric ideal pentru destainuiri compromitatoare despre piata. Piata asigurarilor. Pentru ca, ceea ce nu v-am precizat pana acum este ca toti cei  patru muschetari din jurul mesei eram, intr-un fel sau altul, ancorati in piata asigurarilor. Mai mult decat atat, trei dintre noi avusesera ocazia sa lucreze la Allianz-Tiriac , in perioada cand “the ace ” era Director general al firmei. Venise vremea revansei.

 

Am inceput, de incalzire cum v-am spus, cu o tuica de Zetea, cam 35-40 de grade, servita in toiuri mici si reci, ca in vremurile bune ale ADAS-ului.  La a doua tura limbile noastre s-au mai desmortit , prilej pentru a depana o tura de amintiri din vremea cand seful nostru cel mare era Nea Cristi. Am rememorat povesti nemuritoare despre posesorul unui limbaj colorat, ca sa nu zic deocheat, mai ales cand vorbea la telefon. Cu fraze precum “Mai lasa-ma fa in pace, nu vezi ca esti proasta “, de exemplu. Si nu , nu se adresa lui “Lady in red” de la UNSAR ci chiar “Doamnei “, nimeni alta decat Presedinta CSA din acele vremuri, nu-i dau numele ca o stiti. (vezi articolul de pe blog, intitulat “Doamna )”. In ciuda virulentei, limbajului colorat al lui CC ii lipsea agresivitatea,  rautatea, otrava.  Tonul injuraturilor  lui genera mai degraba amuzament si nicidecum  teama. Un tip pe care puteai sa-l pizdui in gand, dar nu puteai  sa  ai  resentimente fata de el. Si uite-asa am ajuns si la a treia tuica de Zetea. Povestea continua intr-o postare viitoare.

Daca v-a placut, dati like sa aflu si eu. Ma gasiti si pe pagina de FB    

 

One response to ““The ace” sau carciuma unui guru al asigurarilor”

  1. Anonymous says:

    Ce amintiri plăcute. Exact asa era CC – ul nostru. Te pup Titi.

Lasa un comentariu:

Your email address will not be published.