La Nagyvarad. Cu Unsicar si sfantul Ladislau. Impresii de calatorie.

 

Oricum ai intoarce-o, Oradea , sau Nagyvarad in limba maghiara, nu pare nicidecum un oras romanesc. Arhitectura, istoria, traditiile si nu in ultimul rand oamenii sunt de pe alta planeta, asta-i clar. E frumos, e curat, se circula lejer, localnicii sunt amabili si civilizati. Unde mai vezi asa ceva in Romania ?

Cu limba-i alta treaba. Cam jumatate din locuitori vorbeste romaneste si cealalta jumatate maghiara, asta la un sondaj pe un esantion nereprezentativ, hai-hui prin centrul civic, cu urechea palnie la ce se-aude pe strada.

 

In acest cadru oarecum ciudat pentru mitici, cei de la UNSICAR s-au gandit  sa organizeze taman la Oradea evenimentul lor  anual de socializare a membrilor . Ce le-o fi venit,  nu stiu. Or fi avut consultanti israelieni, o fi dormit domnul presedinte  Dorel pe stanga cand s-a luat decizia ?

 

Asa ca vrand-nevrand, dupa ce anul trecut zburam intr-un Boeing imaginar la Teatrul Elisabeta, ne-am trezit acum decoland la propriu intr-un ATR cam obosit, insotiti la bord de doua  stewardese triste care pareau ca-si ispasesc condamnarea la locul de munca, pe cursele interne. Cand am aterizat le-am inteles tristetea. Pilotul a dat cu avionul de pamant de doua-trei ori pana sa aterizeze definitiv, dar viata e complexa si are multe aspecte, vorba filmului  .

 

Odata ajunsi la Oradea, atmosfera s-a schimbat brusc. Ne-a intampinat un soare prietenos, alaturi de un autocar comod si de Cerasela Chiriac de la Interbroker, gazda emisiunii pentru tot sejurul nostru. Pana sa ajungem la hotel, Cerasela ne-a si pus o manea  tematica de incalzire la difuzoarele autocarului. Refrenul era ceva de genul “Buna dimineata, ce frumoasa-i viata”, ceea ce, recunosc,  suna provocator dupa episodul aterizarii.

 

Prima parte a zilei a fost rezervata activitatilor formale. Unsicar ne-a adunat intr-o incapere tip sala de conferinte unde presedintele Dorel Duta a deschis balul. Ca bine-ati venit, ca multumim sponsorilor, alea, alea…A urmat maestrul Calin Rangu cu ceva cifre de piata, dupa care ar fi trebuit sa intre in scena onorabilul domn Mitroi.

Care insa s-a dovedit a fi lipsa la apel . Onorabilul, a spus Dorel, e retinut la Bucuresti cu probleme. Lumea in sala a ridicat din umeri, in semn de paguba -n ciuperci dar Dorel, insistent cum il stim, a continuat: Stati linistiti ca rezolvam, intram in legatura cu el pe video si-I punem pe ecran.

In principiu, ideea nu era rea. L-am vazut pe onorabilul domn Mitroi pe un ecran imens , alaturi de colega dansului,  doamna Simona Dobrica.  Oficialul ASF arata ca scos din cutie. Camasa alba, cravata cu modele tip covor persan plus bretelele negre care l-au facut celebru in idustrie. Totul parea pregatit, numai ca ce sa vezi, desi   domnul Mitroi se vedea perfect , vorbele lui nu se auzeau deloc clar. Conversatia s-a transfomat brusc intr-un calvar. La intrebarea lui Dorel, de exemplu, daca  debutantii in profesie, pot   sa fie scutiti de pregatirea profesionala  in primele sase luni , onorabilul a raspuns cam asa:

Cip-cirip..modif…preg…ASF…scart-scart. Mai mult decat concludent, nu ?

 

Esecul conexiunii nu i-a descurajat pe vorbitori ci mai mult i-a indarjit . Au urmat circa doua ore serioase de discutii pe tema pregatirii profesionale a brokerilor de unde eu am desprins doua lucruri. Primul este acela ca , aceasta tema e un soi de cui a lui Pepelea pentru intermediari, o ecuatie cu multe necunoscute. Prea s-au incins spiritele, prea isi dadeau microfonul unul- altuia, prea s-au lansat in intrebari  care vizau latura practica a problemei. De cealalta parte tandemul ASF– ISF ( Calin Rangu/Catalin Campeanu) a reusit doar partial sa faca parte asaltului de intrebari, si aici urmeaza al doilea lucru sesizat de subsemnatul. La multe dintre acestea, autoritatatea le-a sugerat sa citeasca norma, regulamentul sau informatiile  de pe site. Or, oamenii asteptau raspunsuri concrete, nu recomandari de lectura.

In fine, per total intalnirea si-a atins scopul propus, acela de a avea un dialog constructiv pentru a trece timpul mai usor pana la masa de pranz si programul dupa amiezii.

catedrala

Care program al dupa amiezii a inceput cu vizitarea Catedralei Romano-Catolice  din Oradea impreuna cu muzeul din incinta. Am aflat de la ghidul insotitor o multime de informatii interesante pe care le gasiti si pe net dar care atunci cand esti la fata locului au parca mai multa greutate. De pilda ca edificiul  este cea mai mare  constructie in stil baroc din Romania . Sau ca bazilica gazduieste moastele sfantului Ladislau, rege maghiar din secolul X, considerat a fi fondatorul orasului Oradea. Si aici ne oprim un pic.  Ladislau este figura centrala   prezenta peste tot in oras, inclusiv  in catedrala sau in jurul acesteia. Il gasim reprezentat sub forma de statuie in fata cladirii, pe  pictura din altarul catedralei sau  pe relicvarul gazduit de muzeu. Regele Ladislau este  foarte important pentru  spiritualitatea maghiara si istoria orasului Oradea. O parte din craniul sfantului se afla  in muzeul catedralei, depus intr-un relicvar de 27 kg din argint aurit. I-am facut o poza pe care va invit sa o vedeti mai jos.

IMG-20190913-WA0000 (003)

 

 

 

Revenind la Biserica Romano-catolica din Oradea as vrea sa spun ca  edificiul  este la fel de frumos si bine intretinut ca toate  marile catedrale din Europa. Am mai vazut cateva, in Italia, Germania sau Spania (Sagrada Familia)  si pot sa spun cu mana pe inima ca cea din Oradea le cam bate la cur pe toate. Asta daca punem la socoteala si orga daruita de Maria Tereza, instrument functional si astazi si la care, un maestru local, ne-a oferit un scurt  concert din muzica de Bach.

O concluzie de etapa ar fi asta.

Ideea Unsicar de a oferi membrilor sai si invitatilor Uniunii ocazia de a descoperi orasele tarii, istoria si cultura acestora mi se pare binevenita. Oamenii astia au nevoie  sa se relaxeze si  in alt mod, mobilandu-si mansarda nu doar muscandu-i pelicanii de cur, cum s-a intamplat editii in sir , in anii trecuti.

 

Si acum sa revenim. Dupa vizitarea Catedralei, programul a continuat pana seara cu o vizita pietonala prin centrul Oradei. Am putut admira cladirile reprezentative ale orasului , foste banci sau hoteluri de lux, toate construite in intervalul 1900-1910, restaurate si reparate cu fonduri europene in anii de dupa Revolutie.  Arhirtecti austrieci, nemti sau italieni si-au lasat aici amprenta pe palatele in stil art nouveau, eclectic sau secesion dar  istoria Oradei este marcata si de intamplari galante ale unor poeti celebri precum Adi Endre, poetul national al maghiarilor.

Piesa de rezistenta insa a fost un concert de pian desfasurat la sinagoga din Oradea, cu muzica de suflet interpretata de copii talentati impreuna cu profesorii lor.  S-au impartit flori si diplome, s-a aplaudat la scena deschisa. (vezi aici)

https://www.facebook.com/nicodim.negrutiu/videos/10105345859451693/

Ne-am intors seara la hotel, franti de oboseala dar mandri ca suntem un pic mai destepti dupa ce am vizitat centrul Oradei . Organizatorii nu ne-au menajat insa si ne-au oferit o cina si un program cultural- artistic jos-palaria care s-au intins pana la miezul noptii, cand, am fost invitati sa lansam lampioane, insotite de un gand bun pentru Unsicar. Ne-am conformat cu placere si sinceritate, evenimentul oferit de Uniune fiind aproape perfect. Si aici iarasi vreau sa fac o mentiune.

 

La capitolul organizare trebuie subliniat in mod expres aportul  Ceraselei Chiriac si al echipei ei  de la Interbroker Oradea. Cerasela a pus totul la bataie : bani, relatii pe plan local, sofer cu masina, fete frumoase din firma,pe sora si pe sotul ei ca cireasa de pe tort. Dar mai presus de toate mi-a placut buna ei dispozitie, disponibilitatea si zambetul ei de oradeanca faina, cu care a vrut si a reusit sa fie o gazda perfecta. Multumim frumos Cerasela !

20190912_101236 (002)

 

A doua zi a fost rezervata , in prima ei parte, vizitarii cetatii Oradea. N-am participat fiind ocupat cu o urgenta profesionala. Ne-am revazut cu totii la masa de pranz iar pana la avionul de intoarcere  fiecare a facut ce-a vrut. M-am intors in centrul Oradei , cu gandul sa mai revad cladirile din ziua anterioara si sa mai hranesc niste porumbei. Gandul mi-a zburat, fara sa vreau, la sfantul Ladislau….

Multumim UNSICAR!

 

Lasa un comentariu:

Your email address will not be published.