Millennians, UNSAR v-a pregătit ceva. Fiți #gatapentruviață.

 

De ce nu-si fac romanii asigurari de viata? Iata un subiect generos, cu multiple raspunsuri posibile. Nu exista o cultura in acest sens, asiguratorii sunt niste hoti, veniturile sunt mici, produsele sunt prea complicate, investitia e pe un termen prea lung, mie nu mi se poate intampla nimic rau –  iata doar cateva dintre ele. Din datele UNSAR aflam ca media asigurarilor de viata in Europa e pe la 60%, pe cand la noi, abia a ajuns la 21% . Procente din total piata, evident.   Mai sunt si alte cifre. De pilda, dupa primele 9 luni din 2018 existau in Romania 1,66 milioane contracte de asigurare de viata . Foarte putine, raportat la populatia totala si la potentialul industriei.

 

Putina istorie. Intr-o discutie pe care am avut-o cu ani in urma, cu Carl Boehr, fostul CEO de la Aviva,  acesta spunea ca, din experienta lui, cu cat intr-o  societate nivelul de trai este mai scazut, cu atat asigurarile de viata infloresc mai mult. Oamenii aflati in dificultate, explica el, incearca  sa se agate de o protectie de ultima instanta, in conditiile in care , in societate, luminita de la capatul tunelului nu prea se mai vede. Mi-a placut chestia asta, dovada ca am stocat-o intr-un coltisor al memoriei, pana astazi.

 

Numai ca , la noi, e taman invers. Suntem saraci dar nu simtim niciun impuls sa ne protejam viitorul. Traim  (sau supravietuim) intr-o stare de optimism tembel,  greu de explicat in termeni rationali. Tinem coada sus si agitam steagul lipsei de incredere in asigurari ca sa mascam un fapt evident, acela ca  suntem inca tributari unei mentalitati dintr-o epoca de trista amintire, conform careia  statul parental ne va proteja in caz ca avem nevoie. Sau Cel de Sus, dupa caz.

 

Ce-i de facut ? Vestea buna este ca mentalitatile se schimba prin educatie dar vestea mai putin buna este ca aceleasi mentalitati se schimba cel mai greu. Daca vrei sa faci ceva de unul singur,  ori esti sinucigas, ori  constient ca te inhami la o  munca teribila, de lunga durata si care necesita mai degraba un efort colectiv si resurse uriase. A cui treaba ar fi atunci sa faca educatie  ?  Logic, asociatiile profesionale ar trebui  sa preia aceasta obligatie. Ele ar putea stabili  cum, dar mai ales, cand e momentul sa faca ceva, sa demareze campanii, sa organizeze conferinte , seminarii, cursuri  etc  . Sa gaseasca momentul oportun sau  contextul favorabil care sa le  permita sa patrunda mai usor in mentalul colectiv si sa-l modeleze.

 

Si uite-asa plecam de la educatie si ajungem din nou la UNSAR. Nu ca as fi un fan al asociatiei. Am criticat de-a lungul vremii, ce era de criticat. Manevre dubioase,  jocuri de culise, pasivitatea  sau lipsa de implicare a unor personaje de acolo in probleme importante ale pietei. Ca au basca, ca n-au basca. Ca au oua, ca n-au oua. Si daca au, de ce au ? Sau invers.

 

Poate e prea mult. Blogul nu si-a propus sa fie carcotasul de serviciu al pietei asigurarilor, dar, constrans de realitate, a pedalat pe pista asta. Azi insa , o sa ies din tipar si pentru ca sunt constient de beneficiile aduse de educatia in asigurari, o sa va vorbesc despre un lucru pozitiv, si anume, o campanie pentru promovarea asigurarilor de viata facuta de UNSAR sub deviza #gatapentruviata”. Un fel de “totul pentru front, totul pentru victorie” in varianta moderna , cu hastag adaugat.

 

O sa incep cu momentul oportun de care vorbeam mai sus. Pe care cred ca UNSAR l-a cautat si l-a gasit in statistici. Mai exact in trendul crescator inregistrat de asigurarile de viata dupa 9 luni din 2018, comparativ cu aceeasi perioada a anului precedent. Cresterea procentuala a fost de 4% , deci ceva -ceva a inceput sa se miste.

 

Partea desteapta a lucrurilor insa de acum incepe.  Asociatia a decis sa nu faca o campanie cu adresabilitate generala ci sa se axeze pe un segment definit al  populatiei, respectiv tinerii cu varsta intre 18-35 ani, generatia millennians, copii astia cu telefoanele legate de mana , cum aveam noi pe vremuri cheia de gat. Obiectivul campaniei ? Cresterea nivelului de constientizare (awareness) in randul publicului cu privire la existenta asigurarilor de viata.  Data fiind categoria de varsta careia i se adreseaza , mediul de desfasurare nu putea fi altul decat cel digital : facebook, Instagram, asiguropedia.ro .

 

De ce mi se pare desteapta ideea de a face o campanie adresata tinerilor si de a o desfasura in online ? iata cateva argumente :

  • Pentru ca pensiile private au luat-o la vale (cele obligatorii posibil sa dispara in curand) iar pentru tineri asta reprezinta o tragedie. Asigurarile de viata au ramas printre putinele instrumente de protectie/investitie pe termen lung pe care ei se mai poti baza.
  • Pentru ca sunt la varsta la care pot economisi, avand putine obligatii familiale. Majoritatea tinerilor cu studii medii si superioare sunt vanati de multinationale , au contracte pe termen lung si beneficiaza de o stabilitate financiara.
  • Pentru ca, desi sunt sanatosi la aceasta varsta, nu sunt ocoliti de bolile lumii moderne : stress, depresii, epuizare psihica etc
  • Pentru ca banii lor, investiti in asigurari pe termen lung, invart economia acestei tari si creeaza prosperitate.
  • Pentru ca, desi par zevzeci, sunt mai responsbili decat eram noi la varsta lor.
  • Pentru ca peste 90% din tineri, utilizeaza internetul, de unde pot afla date despre campanie

Si as putea continua tot asa. Ce m-a interesat sa vad in pasul urmator a fost mesajul folosit ca sa atraga public. Asta pentru ca mi se pare al dracului de greu sa convingi un om de importanta unei asigurari de viata,  punandu-i in fata un text, chiar si frumos colorat. Cohorte de inspectori de asigurare incearca asta zi de zi, stabilesc intalniri personalizate, se imbraca frumos, vorbeasc ca din carti. Nu le iese intotdeauna pasenta.

 

UNSAR a ales umorul,  riscand, as putea spune. Asta pentru  ca sunt voci din publicitate care nu recomanda folosirea lui, pe motivul ca asigurarile sunt produse prea serioase , astfel ca folosind umorul risti sa cazi in derizoriu.  N-au cazut, dimpotriva. Au conceput  materiale video foarte scurte si ad-uri cu text haios, parodiind cu umor situații, contexte și comportamente din viața de zi cu zi. Cateva dintre acestea le puteti viziona accesand link-urile de mai jos. Mai multe pe pagina de facebook asiguropedia, sau pe instagram.

https://www.facebook.com/Asiguropedia/videos/367883723799303/

https://www.facebook.com/Asiguropedia/videos/606263826484924/

 

Pe mine unul, m-a convins reteta. Pentru ca umorul vindeca toate ranile si pentru ca m-am saturat de filme publicitare cu accidente de masina, de poze cu umbrele care sugereaza protectia, de declaratii sforaitoare despre ratingul cat casa al companiei .

 

Mai raman de vazut rezultatele, campania incheindu-se la sfarsitul lunii martie. Cele preliminare sunt promitatoare. M-am uitat pe datele din social media si le-am trimis si unui specialist  priceput, care mi-a confirmat ca sunt in regula. In saptamana 14 -26 februarie, campania a  avut peste 254.00 de vizualizari si un reach, (adica un numar de indivizi atinsi de mesaj) de peste 660.000. Sigur, Unsar isi propune 2,5, pana la 3 milioane, dar asta pana la sfarsitul lui martie. As mai adauga si cei peste 500 de vizitatori unici de pe Asiguropedia, cu un timp mediu petrecut in pagina de aproape 3 minute. Si cu asta ma opresc.

 

Scurte concluzii.

Nu ne putem astepta de la o singura campanie sa rupa norii, educatia in asigurari e treaba grea. Dar putem aprecia efortul facut ca lucrurile sa se miste. Efort financiar, uman,  logistic, creativ, de vointa, de implicare. Cu timpul, toate acestea s-ar putea sa conteze. Sa putem ajunge acolo unde asigurarile sunt percepute corect , ca un ajutor si nu ca o obligatie.

Lasa un comentariu:

Your email address will not be published.