Oamenii din asigurari si partidul lor

 

 

Despre portretul robot al lucratorului in asigurari eu unul n-am cunostinta sa se fi facut pana acum vreun studiu psihologic sau sociologic, bine fundamentat. De ce? Poate pentru ca nu exista un singur fel de „homo asiguratoris”, ci mai multe. Adica, exista un arhetip al omului de daune, al celui care subscrie riscuri, al actuarului sau un altul al agentului care vinde polite. Managementul companiei are, la randul sau, trasaturi specifice, iar intermediarii… as spune ca sunt o specie aparte.

Toti sunt insa cumva, interconectati, loviti de aceeasi pasiune pentru domeniu. E cumva greu de explicat asta in cuvinte. Daca se intalnesc intamplator in concediu la mare sau la o conferinta in strainatate, dupa cateva fraze protocolare, invariabil discutia ajunge tot la asigurari. Berea nu merge data pe gat, decat daca e asezonata cu pareri despre Norma X, Legea Y sau nu stiu ce Directiva UE. Mancarea parca nu aluneca cum trebuie daca nu afli opinia celuilalt.

Iar desertul vine, evident, cu parfum de barfa. Ce a mai facut ASF-ul, cine si unde s-a mai mutat cu jobul in piata, ce a mai scris presa despre o firma sau alta.

Bai baieti, asta e boala curata. E tulburare obsesiv compulsiva in toata regula. Pentru ca, pe langa asigurari, mai sunt si alte teme de discutie pe lumea asta, cum ar fi fotbal, pescuit, familie, moda, politica si cate altele. Ce va mana in lupta de trebuie sa va intoarceti mereu la asigurari?  O fi de la E-urile din mancare? O fi vreun zburator?

Cert este insa un lucru. Angajatii din asigurari formeaza, fara sa banuiasca macar, un soi de partid. Cu ierarhii bine definite, cu oameni care se lupta pentru putere si functii, cu o scara a valorilor, poate uneori discutabila. Stiu, acest partid apare ca un mecanism imperfect dar in plan social, utilitatea lui este indiscutabila.

oamenii din asig foto

Aici e partea frumoasa a lucrurilor. Pentru ca suntem cu totii frunze-n vant, de cand ne nastem si pana murim. Suntem fragili fizic, supusi capriciilor naturii, dependenti social unii de altii, expusi financiar, atat la nivel individual, cat si familial. E adevarat, de multe ori rezolvarea problemelor noastre tine exclusiv de destin sau de vointa divina, dar la fel de multe ori depinde de deciziile noastre. Si aici ne intoarcem la asigurari si la oamenii acestui domeniu.

Pentru ca, nedreptatea exista si este prezenta in multe cazuri cand vorbim de oamenii din asigurari Ce vreau sa spun? Astazi, nu poti sa-ti faci un titlu de glorie daca spui ca lucrezi in asigurari, asta e clar. Ti se pune o anatema, vei fi intampinat cu garda ridicata si tratat cu suspiciune. Nu doar in Romania, ci oriunde in lume. Si nu e corect.

Sa luam cateva exemple:

Care este portretul robot al unui agent de asigurari (sau consultant) in perceptia multora? Un individ care nu e clar ce face, care alearga „sa impuste francul”, zapacind lumea de cap cu insistentele sale.

Putina decenta stimabililor! Omul are o familie si incearca sa si-o intretina, nu doar muncind onorabil, ci si punand pasiune in ceea ce face. Nu asta vrem cu totii? Si, cel mai important: ascultati-l ce are de spus, sfaturile lui s-ar putea sa va salveze viata sau buzunarul. Agentul de asigurari, consultantul, reprezinta, intr-un fel, esenta capitalismului adevarat. Acela bazat pe libera initiativa, pe munca, perseverenta, efort prelungit. Rolul lui social este important pentru ca el reprezinta infanteria, linia intai in acest business complicat, iar la nivel social de succesul lui depinde gradul in care omul intelege de ce e nevoie sa se asigure. Cu consecinte directe asupra bunastarii lui.

Hai sa mai luam o categorie. Cum sunt priviti uneori oamenii de daune? Sunt oare cei care se imbogatesc pe spatele clientilor sau in cardasie cu service-urile?

As zice ca nu. Pentru ca omul de daune este, in majoritatea cazurilor, un tip onest, pasionat si bine pregatit. Traieste din ce castiga muncind si vrea sa doarma linistit pe perna lui de acasa. „Este un cumul al mai multor profesii. Are cate ceva dintr-un inginer auto, un jurist, un economist si mai ales un psiholog. Este un bun investigator, dar un si mai bun comunicator si om de PR” (am citat dintr-o carte scrisa de Madalin Rosu, recent aparuta la editura Tandem).

Si, in sfarsit, sa vedem ce se spune, in general, despre intermediarii de asigurari? Sunt ei oare interesati doar de comisionul lor? Nu aduc valoare adaugata domeniului, iar in multe cazuri provin din randul celor care au parasit o companie de asigurari, fiind concediati pentru diferite motive.

Ei, si aici este o nedreptate. Pentru ca intermediarul este, daca vreti, profesorul universitar fara diploma al clientului. Este cel care-l indruma, ajutandu-l sa-si stabileasca nevoile si prioritatile.

Si lista poate continua: in asigurari lucreaza o sumedenie de oameni tehnici, profesionisti ai riscului: de la actuari la subscriitori, specialisti in reasigurari, finantisti, contabili, medici, ingineri, avocati, specialisti in resurse umane. Ei sunt printre cei care au facut posibil ca, in 2018, industria sa plateasca despagubiri de 3 milioane de euro in fiecare zi calendaristica, spune UNSAR.

Asa ca, din punctul meu de vedere, reticenta fata de cei care lucreaza in asigurari nu-si are sensul. E o prostie fara margini. Oamenii din asigurari nu sunt soldati de plumb, aliniati la ordin, pusi sa execute, fara sa gandeasca. Sunt destine umane, sunt caractere, sunt modele de viata. Nu-i nevoie sa-i privim ca pe niste eroi, nu-si doresc nici ei asta. Dar ar fi bine sa le respectam profesia si sa-i pretuim pentru ceea ce fac, pentru ca noi sa traim intr-o lume cat mai sigura.

Articol inspirat de Campania UNSAR – OAMENII din Asigurari.

Lasa un comentariu:

Your email address will not be published.