Omul service-ului face constatarea de daune. O fi bine ?

La sugestia unui amic, am recitit OUG 54 si Norma 39, ambele din 2016, capitolele referitoare la autorizarea constatatorilor de daune. Amicul meu zice ca ar exista o portita de scapare in cele doua acte legislative in urma careia, cel putin timp de un an de acum incolo, aproape orice persoana poate face constatari de daune si se poate inscrie in Registrul special deschis la ASF.  Am verificat chestia asta si omul are dreptate. Norma 39/2016 prevede ca :  art (4) : Persoanele care efectuează constatarea daunelor la data intrării în vigoare a prezentei norme (…) se înscriu în Registrul specialiştilor constatare daune până la data de 30 iunie 2017.

 

 

La prima vedere, suna bine. Constatatorii de daune care lucreaza deja in sistem se pot inscrie direct in Registru, urmand ca pana in 2018 sa faca si cursurile de pregatire continua , cu examen la ISF, pentru a-si mentine autorizarea. Activitatea lor nu este perturbata, ceea ce e absolut in regula . A doua categorie este formata din persoane care nu lucreaza in domeniu dar vor sa imbratiseze aceasta profesie. Ei nu sunt inscrisi direct in Registru pentru ca mai intai  trebuie avizati ca specialisti dupa niste cerinte simple. O diploma universitara profil tehnic, un cazier curat si evident un curs de pregatire profesinala finalizat cu examen la ISF.  Problema intervine la modul de departajare a acestor doua categorii. Nicaieri in norma nu e prevazut  faptul ca cei care lucreaza in sistem sunt obligati  sa si  faca dovada acestui fapt. Printr-o adeverinta, sau un certificat din partea firmei pentru care presteaza activitatea de constatator de daune.  In lipsa acestei dovezi, oricine indeplineste criteriile minimaliste de mai sus se poate inscrie in Registrul constatatorilor. O data inscris, ramane acolo  bine-mersi, mai trebuie doar sa-si mentina autorizarea , mergand la cursuri din trei in trei ani.

 

 

Pericolul poate aparea, in primul rand din zona service-urilor, ai caror oameni  pot profita de lacuna legislativa pentru a deveni constatatori de daune peste noapte. Nu ca ar fi un lucru rau sa imbratiseze aceasta profesie dar ce facem cu deontologia profesionala ? Service-ul face constatarea, tot el face si reparatia, nimeni nu-l controleaza.  Asiguratorul trebuie sa achite tot ce-i pune in fata unitatea reparatoare. O achita, ca n-are ce face dar dupa ce trage linia, pasul urmator este sa majoreze prima de asigurare. Cine are de piedut daca nu clientul RCA ? Acum se discuta despre introducerea unui tarif de referinta pentru primele RCA dar nu in corelatie cu un tarif de referinta  si pentru daune. Stabilim sa nu sarim calul cu preturile la prime  dar ce ar fi  sa stabilim, de pilda, si un  nivel de referinta  al pieselor facturate de service-uri ? Sa zicem ca acest nivel n-ar trebui sa-l depaseasca pe cel al  importatorului de piese originale. Ce ziceti ?

 

 

Si ar mai fi o problema majora in legatura constatatorii de daune. In Norma 39/2016 nu exista prevederi clare pentru retragerea autorizatiei in caz de frauda. Poate nici n-ar trebui sa existe pentru ca domeniile sensibile sunt in general autoreglementate. Asociatia actuarilor, Colegiul Medicilor etc. ASF ar trebui sa sustina si sa incurajeze infiintarea unei asociatii a constatatorilor de daune iar peste cativa ani, cand aceasta va deveni puternica, aceeasi ASF ar trebui sa  predea Registrul pentru a fi tinut chiar de membrii asociatiei. Dreptul la libera practica si inscrierea in Registru ar putea fi conditionate  de respectarea unor reguli ale breslei, a unui  cod etic de conduita. Piata  s-ar autoreglementa natural, cum spuneam, fara sa fie nevoie de interventia supraveghetorului. Pana atunci insa, onorabilul domn Mitroi, ar trebui sa vina cu un up-date la Norma, sa ne scoata din depresie.

Lasa un comentariu:

Your email address will not be published.