Continui sa public pe blog fragmente de text despre istoria companiilor de asigurari din Romania, in speranta ca voi reusi sa le adun candva intr-o carte. Astazi va ofer o mica parte din povestea Generali Asigurari, o firma cu traditii vechi pe piata romaneasca.
Amintesc ca acest articol a fost mai intai distribuit abonatilor Asigurariblog Plus. Un serviciu gratuit de care poate beneficia oricine, trimitand un simplu mesaj la adresa [email protected], cu textul „Vreau abonament Asigurariblog Plus”. Serviciul are ca obiectiv fidelizarea cititorilor blogului si nu sunt necesare alte date personale.
GENERALI
Se spune ca, la bursa din NewYork, pe celebra Wall Street, codul de comunicare al brokerilor care tranzactioneaza actiunile Generali are forma unui deget aratator pozitionat in dreptul tamplei . Semn de inteligenta sau o simpla conventie? Poate cate putin din fiecare dar si un simbol clar de apreciere pentru unul dintre cele mai vechi grupuri de asigurare din lume.
“PAX TIBI MARCE EVANGHELISTA MEUS” sau, in traducere, “Pace Tie Marcule, Evanghelistul Meu”. Leul inaripat care reprezinta logo-ul Generali , tine sub laba sa o carte deschisa in care se poate citi textul de mai sus. Simbolul ,este unul inspirat din Biblie iar sigla in ansamblu este o imagine derivata din steagul republicii venetiene, dizolvata de Napoleon cu trei decenii inainte de infiintarea companiei, in 1931.
Daca ne-am propune sa vorbim despre legenda Sfantului evanghelist Marcu, marinarii venetieni sau orasul Trieste, locul unde a fost inregistrat pentru prima data sediul central al companiei italiene, nu ne-ar ajunge spatiul pentru o carte intreaga. Nu vom evita subiectul dar ne vom limita la o intrebare retorica cu rol de concluzie.
Cum se face oare ca multe dintre marile constructii statale sau economice care au traversat malaxorul istoriei, avand pe frontispiciu invataminte divine s-au dovedit, in timp, durabile si de succes? NIHIL SINE DIO motto-ul regalitatii romanesti este un exemplu ; IN GOD WE TRUST, inscrisul de pe cea mai puternica moneda a lumii ,dolarul american sau GOD SAVE THE QUEEN, imnul Regatului Unit sunt alte exemple.
Dar sa revenim la grupul Generali.
In Romania , compania italiana are o istorie veche. Generali si-a infiintat o sucursala in 1835, la Braila, intr-o epoca in care orasul era infloritor si multicultural. O multime de nationalitati convietuiau in armonie in vecinatatea Dunarii, fluviul atragand ca un magnet afacerile de tot felul. Printre acestea, cele ale Assigurazioni Generali si-au gasit locul ideal, pentru ca marfurile transportate pe Dunare de comercianti aveau nevoie sa fie protejate. Anul 1835 este insa doar un reper pentru istorici pentru ca abia 42 de ani mai tarziu , in 1897, afacerile italienilor au prins viteza cu adevarat.
Este anul in care capitalul italian se impleteste cu cel romanesc . In actionariatul Generali isi face loc Banca Marmorsch Blank, cea mai puternica institutie financiara privata din Romania interbelica. Banca cumpara 30% din actiuni , italienii pastrandu-si pachetul majoritar. In noua configuratie, sucursala dispare si , pe structura ei de personal se infiinteaza o noua firma cu numele Societatea Romana de Asigurari Generale, denumire sub care va functiona insa doar doi ani de zile . Dar sa nu anticipam.
Noua firma intra intr-o noua etapa a dezvoltarii ei. Politele de transport capata recunoastere internationala prin legaturile puternice ale actionarilor cu institutiile financiare din strainatate. Societatea se dezvolta rapid. Afacerile se extind pe alte linii de asigurare decat cele de transport, motiv pentru care, dupa doi ani, in 1899, societatea isi muta sediul central la Bucuresti.
Si acum o paranteza.
Daca ar fi posibil ca actuala conducere a Generali Romania sa se aplece mai mult asupra istoriei propriei companii, atunci in biroul CEO-ului firmei ar trebui sa troneze la loc de cinste doua tablouri. Unul este cel al orasului Braila, locul descalecarii firmei italiene in Romania, despre care am pomenit mai sus.
Al doilea , cel al lui Alexandru Marghiloman, personalitate de prim rang a pliticii romanesti si primul presedinte al companiei.
In viata publica, Marghiloman a fost Prim ministru al Romaniei si Presedinte al Partidului Conservator. In timpul mandatului sau Romania a semnat Pacea de la Bucuresti, un document cu prevederi umilitoare pentru noi dar care a asigurat supravietuirea statului roman in conditii vitrege. Dincolo de activitatea politica, Alexandru Marghiloman a fost si un important om de afaceri, fiind actionar sau detinator al mai multor companii importante. Printre acestea : Banca Generala Romana, Banca Agricola si evident Generala Asigurari, acolo unde pe langa functia de presedinte al companiei era si detinatorul unui pachet important de actiuni.
Si acum sa revenim. Dupa cum am precizat, in 1899, sediul Societatii generale de asigurari se muta la Bucuresti iar, ceva mai tarziu, compania isi modifica din nou denumirea in GENERALA – Societate de asigurari generale.. Afacerile prospera in continuare, Capitala oferind oportunitati de dezvoltare pentru mai multe linii de asigurari. Printre acestea, asigurarile de viata dobandesc o pondere importanta.
Se punea acum problema construirii unui sediu propriu, la nivelul importantei pe care compania incepuse sa o aiba pe piata. Misiunea proiectarii cladirii care avea sa se numeasca Palatul Generala a fost incredintata arhitectului de origine germana Oscar Maugsch. Ca locatie s-a gasit un teren in apropierea sediului actionarului principal Marmorosch Blank, lucrarile urmand sa inceapa din gradina Palatului Sutu, astazi Muzeul de Istorie al Bucurestiului. In privinta anului inceperii constructiei si duratei acesteia, informatiile sunt contradictorii. Majoritatea surselor consultate dau ca sigura inaugurarea Palatului in 1906 dar in biografia arhitectului Oscar Maugsch regasim intervalul 1907 – 1914 ca perioada a constructiei. O diferenta asadar de cativa ani ani. Se stie doar ca in 1905, terenul pe care s-a construit Palatul Generala a fost cumparat de Emil Lahovary, dar cum a ajuns acesta in proprietatea firmei de asigurari , e o intrebare care-si are raspunsul doar la o cautare minutioasa in arhive. Nu este scopul nostru astfel ca revenind la istoria Palatului Generala sa spunem ca societatea a functionat in acest sediu pana la nationalizarea din 1948, cand a fost nevoita sa-si retraga afacerile din Romania, devenita intre timp regim comunist. Dupa o perioada in care a fost utilizata de catre institutii ale statului, cladirea a ajuns , dupa 1990 in proprietatea BCR, banca care a preluat operatiunile comerciale ale BNR.
Dupa revenirea Generali in Romania , in 1994, compania a facut demersuri pentru a afla situatia juridica a cladirii in speranta redobandirii ei. Rezultatul cercetarilor au creat dezamagire in randul reprezentantilor companiei. In urma unui acord semnat intre autoritatile romane si cele italiene, in anii comunismului au fost acordate anumite compensatii banesti firmei italiene iar cladirea a revenit de drept statului roman.
In final, o informatie din presa din anul 2019. Palatul Generala, aflat in proprietatea BCR a fost scos la vanzare pentru suma de 20 milioane de euro, urmand sa I se schimbe destinatia intr-un hotel de lux. Moda cladirilor istorice folosite ca sedii pentru marile firme a trecut. Multinationalele prefera acum office-uri moderne, cu facilitati de secol XXI.
Intorcandu-ne la istoria Generali in Romania , sa spunem ca in intervalul de la mutarea firmei in Bucuresti si pana la nationalizarea comunista din 1948, Generala a continuat sa fie o companie de prima mana pe piata asigurarilor. In 1935 devine liderul pietei si , conform informatiilor de pe site-ului companiei, tot in acel an ajunge sa detina actiuni la alte societati importante din tara : Steaua Romaniei, Dacia, Prima Ardeleana.
Evenimentele politice , apoi criza economica, nu-i afecteaza prea mult evolutia desi, intre timp, piata devenise foarte concurentiala. In 1930 , de exemplu, in Romania activau un numar de 44 de societati de asigurare. In acelasi an insa se infiinteaza Oficiul de supraveghere a intreprinderilor private care incheiau asigurari si reasigurari, institutie care avea menirea de a pune capat abuzurilor de tot felul. Ca efect, cinci ani mai tarziu aveau sa ramana doar 23 de societati. Ei bine, Generala conducea plutonul firmelor ramase, ceea ce spune totul despre increderea de care se bucura in randul clientilor.
Si astfel ajungem in 1948. La 11 iunie noul regim comunist, instaurat cu sprijinul sovieticilor adopta Legea 119 privind nationalizarea intreprinderilor industriale, bancare, de asigurari, miniere si de transporturi. Grupul Generali isi face bagajele. Dupa mai bine de un secol de derulare a afacerilor in Romania italienii sunt nevoiti sa abandoneze tot ce construisera pana atunci cu migala. Sediul central, celebra cladire de “la coada calului” intra in administrarea statului roman iar portofoliul de asigurari al firmei este preluat de Sovrom Asigurare, societate de stat care cuprindea activele tuturor firmelor de asigurari existente pana atunci pe piata.
Arc peste timp, 42 de ani mai tarziu, Romania se scutura de dictatura comunista in urma unei revolutii sangeroase. Tara se pregateste de tranzitia catre un regim democratic si o economie de piata bazata pe spirit anteprenorial si libera concurenta.
In domeniul asigurarilor se fac pasi in directia formarii unei piete de sine statatoare , dupa modelul perioadei interbelice. Administratia asigurarilor de stat – ADAS se desfiinteaza si pe scheletul ei apar trei companii autonome, fiecare preluand o parte din atributiile fostei societati comuniste. Nu in ultimul rand, legislatia se schimba, incurajand prin prevederile ei actorii interesati sa investeasca in acest domeniu financiar.
In aceste conditii grupul Generali se pregateste sa revina pe piata romaneasca. O va face in 1994, sub aceeasi titulatura, Generala Asigurari, nume cu care spera sa retrezeasca amintirile placute ale romanilor, chiar daca era vorba doar de cei mai in varsta. De la retragerea de pe piata locala trecusera insa doua generatii. Intre timp, asigurarile nu mai reprezentau pentru romani un sprijin financiar la nevoie ci doar o taxa inutila care trebuie platita la stat. Astfel ca, la revenirea pe piata, Generali avea de luptat nu doar cu concurenta de pe piata ci si cu mentalitatile romanilor.
Revenirea Generali in Romania s-a facut cu o formula de actionariat mai putin obisnuita. Compania italiana detinea pachetul majoritar, dar un procent semnificativ (circa 15%) apartinea unui alt asigurator local, Astra Asigurari, firma cu capital de stat la acea vreme. Cum s-a ajuns la o astfel de combinatie ? Cel mai probabil prin intermediul lui Emil Boldus, primul Presedinte al Generala dupa revenirea grupului Italian pe piata romaneasca. Boldus fusese director general al Astra, incepand din 1991 iar trei ani mai tarziu s-a alaturat Generali in aceeasi pozitie. Pe langa Generali si Astra, din actionariatul initial al companiei mai faceau parte Bankcoop si Creditcoop, o banca comerciala, respectiv o institutie de credit cooperatista, ambele cu procente de pana la 10%.
Daca ar fi sa caracterizam printr-un singur cuvant primii 5-6 ani de evolutie ai Generala Asigurari, dupa reintoarcerea pe piata romaneasca atunci acest cuvant ar putea fi – prudenta.
Intr-o perioada in care scandalurile financiare se tineau lant in Romania (Caritas, SAFI, FNI, Bancorex etc) Generala s-a concentrat pe o crestere durabila , fiind interesata mai degraba de securitatea afacerii sau de recastigarea bunului nume avut in perioada interbelica si mai putin de profit sau cota de piata. Astazi pare ciudata aceasta remarca dar in primii ani de dupa revenire strategia italienilor era mult diferita fata de cea din prezent.
Drept urmare, afacerile companiei n-au crescut intr-un ritm foarte rapid. Actionarii Generali au privit insa cu ingaduinta si intelegere acest lucru, fara sa puna presiune pe managementul societatii, asa cum s-a intamplat in cazul altor firme. Ca exemplu, in perioada 1993-1999 cota de piata a Generala a ramas aproape neschimbata, undeva intre 1-3%, procent cu care societatea a ocupat un loc modest pe piata (pozitia 7-10). Sa mai adaugam faptul ca Generali nu practica altceva in afara asigurarilor generale, iar dintre acestea RCA-ul, rezervorul de lichiditati al fiecarei companii, lipsea din portofliu. Fara presiunea cotei de piata, firma italiana isi selecta atent clientii si chiar platea uneori daune asupra carora planau suspiciuni. Cazuri in care conditiile de asigurare erau interpretabile sau existau unele indicii de frauda erau tratate de multe ori in interesul asiguratului. Acest lucru era posibil pentru ca firma isi calcula minutios rezervele si isi dorea sa fie scutita de scandaluri mediatice.
In acest context al unei evolutii mai degraba conservatoare, in 1999 in denumirea firmei intervine o schimbare cu semnificatii deosebite. Generala devine Generali, preluand astfel numele companiei mama. Schimbarea este insa mai profunda .Ea nu inseamna insa o modificare de litera ci si de actionariat in cadrul grupului. Generali Romania trece din administrarea italienilor de la Trieste in cea a austriecilor de la Generali Holding Vienna.