O Istorie a pietei asigurarilor, prin ochii unui jurnalist. Asirom (I)

 

 

Asta incerc sa fac. O poveste despre inceputurile moderne ale pietei asigurarilor, dupa 1990. Cum s-au infiintat primele companii de asigurari, care au fost oamenii importanti care au marcat istoria pietei asigurarilor , care sunt explicatiile falimentelor unor firme sau a succesului inregistrat de altele.

De ce acest demers ? Ca sa nu se uite. Au trecut deja 30 de ani si am inceput sa ne cam rarim.

De ce o istorie a asigurarilor, prin ochii unui jurnalist ? Ca sa se stie ca nu e vorba despre o lucrare academica, riguros stiintifica , incarcata de trimiteri la scrieri savante. Asa cum am spus, este o poveste . Una incarcata de subiectivitatea unui fost jurnalist de asigurari si , lucrul cel mai important, traita in mare parte .

Obiectivul final este ca aceasta istorie sa incapa intr-o carte. Daca voi reusi, numai timpul o va spune. Pana atunci va ofer cateva fragmente din povestile unor  cunoscute firme de asigurari. Fac un fel de teasing si m-as bucura daca as avea reactii din partea voastra. Poate chiar o mana de ajutor, daca nu cer prea mult..

Amintesc ca acest articol a fost mai intai accesibil abonatilor Asigurari Plus. Un serviciu gratuit de care puteti beneficia si voi trimitand un simplu mesaj la adresa asigurariblog@gmail.com, cu textul „vreau abonament Asigurariblog Plus”. Serviciul are ca obiectiv fidelizarea cititorilor blogului si nu sunt necesare alte date personale.

 

 

 

 

ASIROM

 

 

Este Asirom cea mai veche societate de asigurari, inca in activitate, din Romania ?

 

Putina istorie n-ar strica . In 1921, ia fiinta Asigurarea Romaneasca, societate care , timp de mai bine de un sfert de secol de la data infiintarii avea sa obtina rezultate notabile pe piata, in special din vanzarea asigurarilor de viata fara examinare medicala (asa-numitele asigurari populare).

 

Urmele activitatii acestei societati din perioada interbelica sunt vizibile si astazi. Ele se materializeaza in cladirile construite in anii 30 si lasate mostenire peste timp. Hotelul ARO din Brasov, cinematograful ARO (Patria dupa 1948) de pe Bdul Magheru sau Palatul ARO de pe calea Victoriei, ambele din Bucuresti, sunt cateva exemple. Toate aceste edificii au fost construite pe banii Asigurarii Romanesti si cu concursul arhitectului Horia Creanga, nimeni altul decat nepotul scriitorului Ion Creanga.

 

Este asadar ASIROM-ul de astazi mostenitoarea Asigurarii Romanesti de acum aproape 100 de ani ? Mai degraba, nu. Numele companiei inseamna tot Asigurarea Romaneasca, intr-un concept, ce-i drept, mai modern, cu initiale care doar sugereaza denumirea completa a firmei. Aici se opresc insa si asemanarile, pentru ca firma din perioada intrebelica era o societate anonima pe actiuni , nu avea un proprietar majoritar .Actiunile sale erau la purtator astfel ca nu putem sti daca capitalul eraromanesc sau strain.

 

Din informatiile pe care le avem, prin anii 2000, oficialii ASIROM au incercat sa gaseasca o legatura de identitate cu societatea interbelica, insa demersul nu s-a finalizat cu rezultate incurajatoare. Nu stim unde s-au impotmolit lucrurile dar este cert ca Asigurarea Romaneasca a fost una dintre cele 15 societati de asigurare  nationalizate de comunisti in 1948. Mai stim ca totalitatea activelor sale au fost preluate initial de Sovrom Asigurare, firma infiintata  in 1949 iar ulterior, din 1952, odata cu infiintarea ADAS, au intrat in patrimoniul singurei societati de asigurari ramasa in perioada comunista.

1991-1996 – Mostenirea ADAS

 

 

Asigurarea Romaneasca moderna, ASIROM, s-a infiintat la 1 ian 1991, imediat dupa caderea regimului comunist. Atunci, prin Hotararea de guvern 1279/1990 a fost desfiintata vechea Administratie a Asigurarilor de Stat ( ADAS) si concomitent au fost infiintate trei societati comerciale pe actiuni care au preluat activul si pasivul vechiului ADAS. Cele trei societati erau Asirom Astra si Carom, ultima dintre ele fiind mai degraba o agentie de regularizari daune si nu o societate de asigurari propriu-zisa.

 

Fiecare firma a preluat o parte din vechea societate de stat. In cazul Asirom, aceasta a primit active ale asigurarilor facultative de viata, in valoare de 6100 mil lei la care s-au adaugat alte 1000 mil , sume aferente asigurarilor obligatorii, celor facultative auto CASCO sau de alt tip. Trebuie notat si faptul ca Asirom beneficia in plus si de imobilele apartinand fostului ADAS, acestea fiind incluse in capitalul social. Numarul lor nu era deloc mic, circa 265 de sucursale agentii si puncte de lucru. O mostenire generoasa care avea sa dea un impuls  foarte puternic societatii nou create , pe o piata virgina, care abia incepea sa prinda contur.

 

 

Dar cel mai important activ mostenit de ASIROM in acele vremuri nu erau banii din conturi sau sediile, ci oamenii. Aproape in totalitatea lor, angajatii companiei fusesera preluati de la fostul ADAS si erau specialisti cu experienta. Mai tarziu, o parte a acestora, aveau sa se regaseasca in conducerile altor societati private din domeniul asigurarilor sau in cele ale institutiilor importante ale pietei.

 

Experienta profesionala a personalului firmei era un atu important dar si o sabie cu doua taisuri. Priceputi la partea tehnica , financiara sau juridica a business-ului ei erau total lipsiti de abilitati in ce priveste sectoarele care fac diferenta intre firme pe o piata concurentiala : marketing, vanzari, cercetare de piata, produse inovative etc. Pentru asta era nevoie de aportul unei generatii noi de angajati, lucru care se va intampla pas cu pas in anii ce vor urma. Dar sa nu anticipam.

 

In mod paradoxal, in fruntea ASIROM a fost instalat un fost demnitar finantist din fosta oranduire comunista si nu un om din vechiul ADAS. Gheorghe Paraschiv, 61 de ani impliniti la data numirii in functie, ocupase vremelnic postul de ministru de finante in timpul fostului regim (din 1987 – martie 1989). Paraschiv a condus Asirom pana in 1996 cand locul sau a fost luat , pentru o perioada scurta de timp de profesorul Florian Bercea.

Dar sa revenim.

 

 

Suntem asadar in 1991 si cele trei firme desprinse din fostul ADAS sunt lansate la apa. De ce s-a ales aceasta metoda complicata de impartire a activelor catre trei societati, in locul solutiei mai simple de vanzare a ADAS catre un investitor strain ? Cel mai probabil pentru ca s-a dorit o baza de plecare pentru formarea unei piete libere si concurentiale in Romania.

Aparitia legii 47/1991, in aceeasi perioada confirma aceasta ipoteza. Legea reglementa constituirea, organizarea si functionarea societatilor comerciale din domeniul asigurarilor fiind practic un ghid complet privind conditiile ce trebuie indeplinite pentru accesul pe piata a investitorilor interesati de acest business. Utilitatea acestei legi a fost confirmata in anii urmatori cand firmele private si-au facut aparitia in domeniu. Prima dintre ele a fost Unita, ale carei baze fusesera puse deja inca de la sfarsitul anului 1990. In 1992 au mai aparut Ardaf, Agras, Anglo-Romana, RAI, apoi , ceva mai tarziu ASIT si Omniasig. Piata capata deja contur.

 

In acest context, ASIROM, solid capitalizata si beneficiind de reteaua teritoriala a fostului ADAS a avut un avantaj competitional evident, instalandu-se confortabil, inca de la inceput, in pozitia de lider al pietei. Drept urmare,timp de multi ani dupa Revolutie asigurarile au insemnat pentru companie un adevarat galop de sanatate. Firma a crescut ca voinicul din poveste ajutata nu doar de conditiile favorabile ale pietei ,pe care le-am expus mai sus, ci si de alti factori pe care ii detaliem in cele ce urmeaza:

 

  1. Am amintit aici despre calitatea profesionala a angajatilor companiei, multi dintre acestia fiind recrutati ulterior pentru functii de management in alte companii private de profil. Adaugam la aceasta know- how-ul venit si el pe filiera ADAS. Multe dintre produsele si conditiile de asigurare ale ASIROM , au fost copiate in anii 90, aproape cuvant cu cuvant de societatile care s-au infiintat ulterior. Astazi ,un astfel de demers ar fi considerat furt intelectual dar in anii 90 era permis aproape orice. Se spune ca nu trebuie sa intrebi un om de afaceri  cum a facut primul million  Pe acelasi principiu nici firmele de asigurari fondate dupa Revolutie n-ar trebui intrebate de unde si-au insusit conditiile primelor produse de asigurare

 

2 Un aport important la ascensiunea sa l-a avut si o chestiune de ordin psihologic si anume persistenta, timp de multi ani dupa Revolutie, a numelui ADAS in mentalul colectiv . In anii 90, oamenii confundau in mod frecvent ASIROM cu ADAS . Asta pentru ca, incepand din 1952, asigurarile devenisera sinonime cu numele acestei companii, singura autorizata inregimul comunist. Cum Asirom era mostenitoarea ADAS, atunci ASIROM insemna pentru ei ADAS. Ca efect al acestui mecanism de asociere mentala, timp de multi ani compania a beneficiat de clienti in mod aproape gratuit.

 

  1. Daca ramanem in zona mostenirii de care a profitat Asirom, am putea adauga si un alt factor si anume neincrederea oamenilor in investitorii straini, manifestata o buna perioada dupa Revolutia din decembrie 1989. Dupa principiul “nu ne vindem tara” romanii simpli considerau ca asigurarea la o companie de stat in detrimentul uneia cu actionari straini le ofera mai multe motive de siguranta. Publicitarii vremii au speculat la maxim aceasta oportunitate. La mijlocul anilor 90 media scrisa, audio-vizuala si panourile outdoor erau impanzite de sloganul devenit celebru – “Intr-o lume nesigura, Asirom te asigura.” Lumea nesigura era cea capitalista , o lume la care romanii priveau cu speranta dar si cu retinere

Sa punem un pic si cifrele in valoare. Daca la sfarsitul lui 1991, primul an de activitate, societatea raporta venituri brute de 9 mld lei, patru ani mai tarziu, in 1995, acestea ajunsesera la 217 mld lei. Si in privinta profitului lucrurile stateau la fel de bine, respectiv 0,9 mld lei in 1991, in crestere pana la 12,8 mld in 1995. Sigur, cifrele nu sunt relevante in termeni nominali din cauza inflatiei galopante din anii 90, dar ele evidentiaza trendul ascendent al afacerilor Asirom in aceasta perioada de timp.

 

Si totusi, perioada de inceput a Asirom n-a fost scutita de probleme. Un fost membru in Consiliul de Administratie cu care autorul acestui text a stat de vorba este de parere ca in ciuda mostenirii generoase, Asirom a pornit la drum cu rezerve de prima si de dauna subdimensionate. Capitalul social, desi important, era imobilizat in active corporale astfel ca societatea ducea lipsa de lichiditati. Mai mult decat atat, apartinand statului adica tuturor  si nimanui in particular, era spoliata constant de fonduri de decidentii vremii . Adevarul este insa, ca de obicei, undeva la mijloc.

 

1996-1997, influenta politica incepe sa-si spuna cuvantul

 

In 1996 are loc prima schimbare la varf in cadrul managementului Asirom. Gheorghe Paraschiv este inlocuit cu profesorul Florian Bercea, in fruntea companiei, ultimul proaspat intors din pozitia de ambasador al Romaniei in Africa de sud. Surse din cadrul companiei isi amintesc ca motivul inlocuirii a fost unul cu implicatii politice. Asirom isi cauta dreptatea in justitie impotriva Guvernului pe motiv ca Executivul prelungise prin Hotarare de Guvern

 

perioada de raspundere a asigurarii RCA dar fara sa prevada primele aferente prelungirii. Gestul conducerii unei firme de stat de a da in judecata Guvernul a fost categorisit de catre conducerea tarii drept o rebeliune. Drept urmare, Presedintele-director general a fost trecut pe linie moarta (consilier), fiind fortat sa-si dea demisia.

 

Regele a murit, traiasca regele  dar sa vedem cine era Florian Bercea, noul sef al Asirom ? Profesor universitar si doctor in economie, Bercea, 59 de ani in 1996, era un vechi membru in Consiliu de Administratie al ADAS, asadar un om familiarizat cu domeniul asigurarilor. El a condus Asirom timp de mai putin de un an de zile pana in martie 1997. Pana sa fie numit la Asirom, ocupase functii politice de secretar de stat, ministru sau ambasador in anii in care PDSR s-a aflat la guvernare.

 

In mandatul sau scurt (1996-martie 1997), Asirom si-a continuat dominatia pe piata dar profesorul Bercea a avut, se pare, mai degraba un rol reprezentativ in conducerea companiei. O somitate in domeniul teoretic al asigurarilor, autor de carti si studii cu valoare stiintifica, Bercea, spun surse din companie,  a fost usor depasit de functia de sef al Asirom, firma avand nevoie, mai degraba, de un om de actiune. “In acei ani,  firma era de fapt condusa de fapt de de cei doi vicepresedinti, Vasile Vulpescu si Angela

 

Toncescu, opineaza un fost membru din conducerea Asirom”

 

Usor,usor aparuse  o problema. Din cauza inflatiei galopante pe care o traversa economia Romaniei aflata in plina restructurare, companiile financiare erau obligate de legislatie sa opereze periodic majorari de capital social pentru a le mentine in linie cu dezvoltarea afacerii. In cazul companiilor private, lucrurile erau simple – actionarii erau aceia care trebuiau sa aduca bani de acasa. In cel al firmelor de stat, situatia  se complica, desi mecanismul ar fi trebuit sa fie acelasi. Sa vedem acum ce s-a intamplat in cazul Asirom:

 

In acte, compania apartinea Fondului Proprietatii de stat (70% din actiuni) respectiv celor sase societati de investitii financiare regionale ( SIF-uri). Si aici intervine problema. FPS fusese creat cu scopul de a privatiza in conditii avantajoase inteprinderile stat din portofoliul sau. Mai concret spus, misiunea sa era sa obtina bani de pe urma vanzarii averii statului si nu sa cheltuiasca bani ,investind in dezvoltarea companiilor , asa cum procedeaza astazi, de pilda, fondurile de investitii .

 

Din acest motiv, optiunile actionarului majoritar, pus la colt de propria forma de organizare, nu erau foarte multe. Una dintre ele presupunea vanzarea pachetului de 70% din actiuni ale Asirom catre un investitor strategic interesat. A doua varianta era declansarea operatiunii de majorare de capital fara participarea statului, caz in care actiunile acestuia ar fi fost cumparate de alti investitori ceea ce, in fond, inseamna tot o forma de privatizare.

 

Diferenta consta in beneficiile obtinute de stat in cele doua cazuri. Conform calculului facut derevista Capital in, numarul din 29 aprilie 1999, daca FPS ar fi ales calea vanzarii simple, statul ar fi obtinut circa 50 de milioane de dolari pe pachetul de 51 % din actiunile Asirom. Firma ar fi intrat in proprietatea unui investitor din domeniu cu sanse mari de a ramane un reper pe piata asigurarilor.

 

Dar pentru Asirom era pregatit celalalt scenariu. Influentele politice asociate cu interesele de business ale puternicilor vremii au facut ca, in final, de pe urma privatizarii Asirom, statul sa nu obtina nici macar un leu.

Despre privatizarea “cu cantec” a Asirom, „domnia” Angelei Toncescu si alte aventuri, numai pe Asigurariblog Plus intr-o editie viitoare.

Lasa un comentariu:

Your email address will not be published.